Episoade din viata...

[Ignea Marius]

Intr-adevar bioingineria cunoaste noi si mari progrese insa costul unui asemena implant este total inaccesibil nevazatorilor din Romania...
Iata un scurt fragment tradus nu foarte grozav pe romaneste dintr-un articol din SUA:
,, Implantul optic folosește o camera video mica montata pe o pereche de ochelari atașate fără fir la un mic computer. Imagini de la aparatul foto - o fata sau un stâlp de pe stradă sau chiar literele de pe un "Nu merge" semn - sunt transformate în semnale electronice, care sunt hrănite în electrozi implantați pe retină, care relee de informare a nervului optic și în creier, care "vede" și înțelege conținutul imaginilor.
"Comunitatea orbilor a așteptat acest lucru zeci de ani," Lyndon da Cruz, un chirurg consultant la Spitalul de retina ochilor Moorfields din Londra, a declarat la publicatia Economist. Da Cruz a implantat șapte dintre dispozitive, ca parte a studiilor clinice pentru Argus II. "E aproape de necrezut că vine pe piață. Foarte puțini oameni s-ar fi așteptat ca ar putea exista un dispozitiv artificial de retina pe piață până în 2011. "
CEO-ul Second Sight, Robert Greenberg, spune ca firma sa a ridicat unele 200 milioane dolari pentru a dezvolta dispozitivul și pentru a rula studii clinice pe aproximativ 30 de persoane. Obstacol major a fost ceea ce face în condiții de siguranță pentru o persoană pentru a îndeplini implanturile în ochii lor, și pentru a crea materiale care nu ar coroda sau degrada în mediul aspru din interiorul corpului. "Vom incepe sa oferim o alternativa la centrele medicale ", a spus el, la un pret de încărcare 115.000 dolari pentru dispozitiv și chirurgie implant.''
Se observa la ultima fraza un pret cu adevarat imposibil pentru nevazatorii din Romania...
Multi dintre cei care au urmarit JO de la Londra poate au vazut un atlet care a reusit sa primeasca aprobarea de a concura alaturi de sportivii,,normali''Acesta este Oscar Pistorius,care are proteze de carbon si concureaza si la JO paralimpice...
Foarte probabil bioingineria va cunoaste noi performante,din pacate total inaccesibile pentru noi ca pacienti...
Implantul cohlear dupa cum am observat din punct de vedere chirurgical s-a schimbat prin acel mod de operare,in prezent se face microscopic cu un punct sub pavilionul urechii,nu stiu daca a ajuns la noi in sistemul sanitar acest nou procedeu...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.

[Ignea Marius]

Am decis sa postez in topicul meu obisnuit un punct de vedere ,,legislativ'' concluziile unor sapaturi legate de o viitoare petitie a tuturor asociatiilor de profil unite pentru o sensibilizare a ,,barbatilor in negru'' din cadrul Ministerului Sanatatii...
Inainte de toate este imbucurator faptul ca Asociatia ,,Asculta Viata'' si-a deschis un cont pe Facebook,pentru o mai buna informare a publicului cu privire la situatiile membrilor vis-a-vis de ,,eterna''birocratie din sistemul sanitar...Se pare ca reactiile via Facebook nu sint (inca) cele dorite,dar cu pasi marunti putem face ceva mult mai important si util dat fiind ca si doamnele psiholog Magda Cernea si exceptionala dr. Violeta Olivia Stan (pentru care am totala pretuire si admiratie pentru implicarea sa, eu cunoscind-o din frageda copilarie-dar acest lucru il voi depana cu alta ocazie-SA SPERAM ca insanatosirea sa dupa acest accident este cea dorita de noi toti!!) au incurajat in sens pozitiv aceasta intrare virtuala a noastra ca Asociatie...
Sper ca petitia a fost inregistrata de catre registratura Ministerului Sanatatii(dar si cel al Muncii-unde nu vor surveni modificari)pentru a se putea inainta o noua petitie dupa formarea unui alt Guvern(ca doar asa se pare ca merge trebusoara pe la noi, )
Doream sa spun ca am facut niste sapaturi legate de un numar real al persoanelor deficiente de auz,care din pacate este INEXISTENT...Asa cum am postat linkurile din presa,am putut descoperi doar faptul ca Asociatia Surzilor din Romania ar avea 60.ooo de membri,pe linga cunoscutul articol legat de faptul ca s-ar naste anual 400 de copii cu deficiente auditive din care 15% au nevoie urgenta de implant cohlear...Insa timpul prelungit al listelor de asteptare intins pe un numar de multi ani pare sa condamne acei copii la o deficienta mult mai complexa,implicit o scoala specifica de deficienti de auz(nu-mi place deloc termenul de ,,surdo-muti'')prin care comunicarea orala este ca si inexistenta,limbajul mimico-gestual fiind singurul mod de comunicare...
Un aspect pe care as dori sa-l accentuez la o viitoare petitie catre MInisterul Sanatatii ar fi solicitarea unui numar real de copii implantati fie prin CASS fie prin cheltuieli proprii, precum si un numar real al celor implicati in asteptarea unui implant cohlear PE GRUPE DE VIRSTA si anume:
1)nastere- 24 de luni(perioada ideala de implantare)
2) 18-36 de luni(situatiile pierderii de auz postnatale datorate unui tratament medicamentos agresiv prin care protezarea auditiva nu se mai poate realiza conform audiogramelor efectuate)
3)4-18 ani-probabil cele mai putine cazuri dar EXISTENTE,protezarea auditiva dupa mai multi ani/schimbari de proteze este de prisos(micutul Edi Vieru de la Iasi poate fi un exemplu,fiind protezat de mic copil,cred totusi ca sint si altele)
4)18-50 de ani in cazul unor persoane auzitoare care isi pierd auzul si se inscriu in program,fiind dependente foarte mult de ceea ce au pierdut (auzul evident )
Batrinii in Romania dincolo de virsta de 50 de ani dupa cite am constatat nu prea se inghesuie in cadrul acestui program de implant...
Este bine ca se respecta legislatia medicala mondiala legata de programe nationale versus liste de asteptare(atit de implant cit si de transplant) persoana indreptatita la una din acele interventii este contactata personal fie telefonic fie prin email,dar o mai buna informare a publicului doar NUMEROLOGIC nu cred ca ar fi neaparat un secret de stat...
Cred ca am enumerat destul de bine in ansamblu cam ce ar trebui sa contina in plus o viitoare petitie catre Ministerul Sanatatii...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.

[Ignea Marius]

Ceea ce am postat ieri poate fi o completare in acel memoriu adresat anul acesta Ministerului Sanatatii...Reamintesc linkul respectiv pentru o ,,reamintire''
http://darulsunetului.ro/docs/memo-MS.pdf si totodata cea catre Ministerul Muncii...
http://darulsunetului.ro/docs/memoriu-MM.pdf
In esenta memoriul catre Ministerul Muncii etc etc nu are nevoie de o schimbare majora in continut,dar m-am gindit la o mica ,,ghidusie legislativa''pentru o petitie catre Ministerul Invatamintului....
Inainte de toate asa cum am postat de mai multe ori,legat de faptul ca acesti copii cu implant frecventeaza gradinita de masa,in marea lor majoritate ei putindu-se integra excelent,poate datorita faptului ca la gradinita ponderea activitatilor educative este ludica(prin joaca/jocuri de societate)Sint binecunoscute unele refuzuri ale unor scoli din tara de a accepta copii cu implant,nu sint foarte multe cazuri dar exista...
Ca idei de baza pentru o petitie catre Mnisterul Invatamintului,dat find ca o foarte mare parte din copiii cunoscuti la Eforie peste vreo 2-4 ani vor incepe scoala,consider printre altele:
,,Integrarea copilor implantati/protezati auditiv in gradinitele arondate invatamintului de masa se face foarte usor si se creeaza legaturi puternice cu educatoarea si ceilalti copii din colectiv.Dorim sa stopam aceasta mentalitate absurda de a ingradi accesul in invatamintul primar de masa a acestor categorii de viitori elevi,care nu sint cu nimic diferiti de alti copii''
,,Este foarte importanta existenta in unitatea scolara a unui profesor de sprijin sau itinerant,si totodata a unui logoped calificat in procesul de integrare scolara a copiilor cu deficiente auditive care poseda un bun vocabular oral.Totodata consideram necesar faptul de a exista o buna informare a cadrelor didactice,elevilor din colectivul scolii si chiar a parintilor cu privire la situatia emotiv-comportamentala a acestor elevi cu deficiente de auz,prin colaborare, incurajare si intelegere''
Nu am continutul exact al petitiilor doamnei Marghitas catre Inspectoratul Scolar Timis prin care se solicita printre altele alocarea unor ore de logopedie dupa orele de scoala la Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţionalã (C.J.R.A.E.) .De exemplu la Timisoara ar fi 12 logopezi imprastiati in toate unitatile de invatamint(scoli sau gradinite-peste 50 de unitati scolare)Probabil numarul mic al logopezilor activi in cadrul CJRAE Timis versus numar de copii din unitatile scolare,nu au reusit pina in prezent sa dea un raspuns favorabil doamnei Marghitas...
Intr-o buna zi va fi necesara redactarea unei petitii(si) catre Ministerul Invatamintului,sper ca aceste 2 idei de baza pot constitui un bun punct de pornire in acest viitor demers...
Un weekend minunat tuturor,si succes in noul an scolar ce se apropie!!
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.

[Ignea Marius]

Pe linga aceste idei propuse pentru o petitie catre Ministerul Educatiei(acesta ar fi termenul,,ministerial'')nu trebuie uitat faptul ca se poate adauga si despre declaratia de la Salamanca despre care am mai scris in cadrul acestui topic....
Profesorul de sprijin se ocupa de regula de elevii cu CES(cerinte educative speciale) dar iata pe larg atributiile sale....

PROFESOR, CADRU DIDACTIC DE SPRIJIN/ITINERANT

– 16 ore/săptămână , conform prevederilor art. 7 din Metodologia de organizare şi funcţionare a serviciilor educaţionale prin cadre didactice de sprijin/itinerante pentru copiii cu cerinţe educative speciale şcolarizaţi în învăţământul de masă, aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5379/25.11.2004;

ATRIBUŢII ŞI COMPETENŢE:
- colaborează cu comisia internă de evaluare continuă din şcoală/centrul de resurse în vederea preluării informaţiilor privind evaluarea şi planul de servicii personalizat al copilului/elevului cu cerinţe educative speciale integrat în învăţământul de masă;
- colaborează cu întreg corpul profesoral al unităţii de învăţământ în care este înscris copilul/elevul în vederea realizării unei integrări eficiente în întregul colectiv al şcolii;
- elaborează şi realizează planul de intervenţie personalizat precum şi adaptarea curriculară în parteneriat cu cadrele didactice de la grupă/clasă;
- evaluează, în parteneriat cu echipa, rezultatele aplicării programelor curriculare adoptate ;
- colaborează cu cadrele didactice de la grupa/clasa în care sunt elevi cu cerinţe educative speciale în vederea stabilirii modalităţilor de lucru pentru fiecare unitate de învăţare:
- participă, în timpul orelor de predare, la activităţile ce se desfăşoară în clasă de către învăţător sau profesor;
- participă la activităţile educative din grupă/clasă în calitate de observator, consultant, coparticipant;
- organizează activităţi de intervenţie personalizată în grupe/clase sau în afara acestora;
- desfăşoară activităţi de tip terapeutic-cognitiv-ocupaţional, individuale sau în grup;
- colaborează cu specialiştii care realizează terapiile specifice în vederea realizării coerente a planului de servicii personalizat;
- propune şi realizează materiale didactice individualizate în funcţie de dificultăţile de învăţare ale copiilor/elevilor;
- realizează activitatea de evaluare periodică vizând dezvoltarea elevilor şi reproiectează programul de intervenţie personalizat;
- realizează, în cadrul celor 16 ore, reprezentând norma didactică de predare, programul săptămânal de asistenţă educaţională ;
- orientează către comisia internă de evaluare continuă toţi acei copii/elevi care au cerinţe educative speciale şi nu beneficiază de servicii educaţionale de sprijin.
Printre altele acest post ar trebui sa cuprinda si o mai usoara integrare a elevului cu CES in acel ,,salt''din ciclul primar spre cel gimnazial si totodata ,,saltul'' din ciclul gimanzial in cel liceal.De regula in liceu ar fi bine sa existe o colaborare MACAR un semestru,dar nu stiu daca exista asemenea situatii in care profesorul de sprijin este dedicat cu adevarat meseriei...deoarece in liceu exista doar psiholog scolar care va trebui sa colaboreze cu profesorul de sprijin din invatamintul pre-liceal
La Eforie la una din sedinte s-a discutat despre faptul ca si in gradinite ar fi necesara existenta unui profesor de sprijin,din pacate nici organigrama unei gradinite nu prevede acest fapt,misiunea le revine exclusiv parintilor prin discutii cu educatoarea si in cazuri exceptionale cu parintii celorlalti copii din grupa in care face parte.
Acesta ar fi dealtfel si jobul pe care as vrea sa-l am dupa finalizarea studiilor...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.

[daniela]

Teoria e frumoasa, practic insa cred ca foarte putini din membri asociatiei care au beneficiat de programul respectiv pot spune ca acest profesor de sprijin i-a ajutat foarte mult. Chiar as fi curioasa sa vad un sondaj pe aceasta tema si sa vedem cati din acesti profesori inteleg problemele copilului cu implant. Mai ales ma gandesc la copiii care locuiesc in orase mai mici sau chiar la sate si care, pe langa faptul ca ajung greu la un logoped specializat, mai sunt si unici in comunitatea respectiva, iar profesorul de sprijin nu a mai intalnit un caz asemanator.
Pana la urma totul depinde de dedicarea invatatorului/educatorului. Noi am avut noroc la gradinita si am nimerit o educatoare extraordinara care, desi nu a mai avut pana acum copii cu implant s-a descurcat foarte foarte bine. Si spun asta, mai ales pentru ca fetita mea a mers la gradinita cu 5 luni inainte de implantare cand inca nu intelegea nici un cuvant si nici nu auzea nimic (e vorba despre o gradinita normala, de stat, unde doamna era singura cu 25-30 de copii). Nu pot spune acelasi lucru despre logopeda care venea la gradinita anul trecut. In principiu venea o data pe saptamana (cand nu era zapada, sau cand nu ploua sau cand nu era bolnava). Lua la gramada toti copii din gradinita care aveau diverse probleme de pronuntie, deci erau vreo 8-12 copii si un an de zile a facut cu copii... animalele.... in conditiile in care era vorba de copii inteligenti care majoritatea stiau deja sa scrie si sa citeasca. In fiecare saptamana intrebam copiii ce au facut si raspunsul era acelasi animalele. Pentru ca locuiesc in Timisoara si facem logopedie cu un logoped foarte bun, situatia de la gradinita m-a amuzat. Dar tocmai de aceea ma gandesc si la faptul ca exista multi logopezi, profesori de sprijin sau chiar invatatori care invocand diverse motive (prea multi copii, salariul prea mic, etc.) de fapt ocupa un post fara sa faca treaba pentru care sunt platiti.

[Ignea Marius]

Da,@ daniela...Doar si spusesem in ceea ce am postat acel mare semn de intrebare,,dar nu stiu daca exista asemenea situatii in care profesorul de sprijin este dedicat cu adevarat meseriei...''
Sint realitati care doream sa le enumar prin faptul trist ca tot noi parintii sintem cei care duc aceasta lupta pentru integrarea copiilor nostri,si sa avem norocul de a gasi o invatatoare cu adevarat dedicata,insa pe vitor cind vor intra copiii in ciclul gimnazial,unde implicit sint si mai multi profesori si alt colectiv de clasa datorita metodologiei evaluarii de final de clasa a IV-a,lucrurile devin mult mai complexe pentru copii,dar si pentru parinti care vor trebui sa discute cu fiecare profesor in parte,cum au facut si parintii mei pe vremea mea...
Un alt trist adevar este si faptul ca profesorul de sprijin CU TOATE ca a absolvit o specializare in care sint cuprinse toate deficientele(ADHD,auditiv,vizual,dificultati de integrare/invatare etc)asa cum bine s-a enumerat mai inainte se ,,sperie '' de volumul de munca sau de salariul mic si cam dupa cel mult 3 ani paraseste sistemul...
Totodata enumerasem si situatia tragicomica a logopezilor de la CJRAE Timis care au multe scoli arondate,pentru ca este bine stiut faptul ca acestia se ocupa mai mult de dificultati de vorbire(bilbiiala,rinolalie,dislalie etc)Este si acest mod de a aduna atitia copii (8-12) intr-o grupa ,,logopedica''cit se poate de gresit,pentru ca atentia fiecarui copil este distrasa...
Eu doar am enumerat anumiti pasi pentru a redacta o petiite catre Ministerul Educatiei,poate multi dintre noi ne dam seama ca ar parea zadarnic,de vreme ce sint petitii catre Minsiterul Muncii si al Sanatatii la care nu s-a primit raspuns,dar trebuie continuate aceste demersuri,macar pentru viitoarea generatie ce ar urma sa inceapa scoala,generatia noastra,o mare parte din copii datorita abnegatiei parintilor sint deja spre finalul ciclului primar,citiva incep din aceasta toamna clasa I...Poate pina la urma va ajunge pe undeva un ministru care se va lovi cu adevarat de o situatie in familie a unui copil cu deficiente auditive,poate lupta noastra surda si hotarita va continua,dar consider ca in cadru legislativ putem merge pina in pinzele albe !!
Probabil cind se vor ,,lumina'' acesti actuali si viitori guvernanti multi dintre copiii nostri vor fi deja la liceu,dupa cum se pare ca merg trebusoarele pe aici ...
Tot noi vom fi cei care ne vom lupta cu inspectoratele sau cu directorii de scoli si vom reusi in cele din urma sa croim un drum in viata copiilor nostri...
O duminica frumoasa tuturor !
Cu prietenie,
Marius Ignea
Timisoara.

[Ignea Marius]

Nu demult m-am intilnit cu un fost coleg de pe vremea ciclului primar....Sa fi fost 33-35 de ani deja ??!...(pe aproape)...
O revedere de peste ani cu adevarat incredibila,el nefiind schimbat atit de mult pastrindu-si trasaturile copilaresti de atunci,insa o evidenta ,,burtica de bere ''se vedea si la el... Eu am fost primul care l-a si luat la intrebari...a fost chiar surprins de faptul ca i-am tinut minte numele sau dupa atitia ani...doar fusesem si colegi de banca...Si alte amintiri m-au napadit...
Eu din clasa a II-a am schimbat invatatoarea dupa cum imi amintesc ca am spus in acel videoclip postat pe Youtube...
In clasa I pot spune ca aveam ceva probleme cu echilibrul(nu puteam merge pe banca de gimnastica purtind un obiect pe crestetul capului)In clasa a II-a deja la noua invatatoare extrem de dedicata si intelegatoare(inca nu aveam proteza auditiva,,cu fir''Viennatone )orele de sport se faceau separat cu un profesor...dar ce profesor...Nestiind ca eu nu aud pe terenul de sport m-am trezit ca alerg singurel pe pista de atletism...Va imaginati rumoarea profesorului precum si hohotele de ris ale colegilor...Invatatoarea mea s-a implicat foarte mult in acest ,,deranjant ''fapt si vorbind cu profesorul de sport si cu unul dintre parintii mei s-a convenit faptul sa fiu scutit la educatie fizica si muzica pina la finalizarea ciclului primar cu acordarea unei medii maxime doar pentru a se putea finaliza anul scolar...
Ceea ce mi-am amintit si doresc sa postez poate ca reprezinta prima mea victorie in dorinta de a arata ca nu sint (totusi) diferit de alti copii...
In clasa a III-a se organiza traditionalul,,Cros al Pionierilor''in Parcul Botanic din Timisoara cu participarea mai multor scoli pe grupe de virsta...Bineinteles ca eu imediat am vrut sa particip...reactia profesorului de sport fiind una care chiar m-a facut sa pling,,Pai esti scutit la sport si ai pretentia sa participi??''..Atit invatatoarea cit si mama mea au vorbit cu dinsul si cu foarte mare greutate au reusit sa-l induplece...Conditia era sa aleg in afara concursului,un ,,accidental'' loc pe podium nu-mi conferea o medalie...Eu ambitios si incapatinat cum eram am si spus,,Vreau doar sa alerg,pentru ca imi place si nu ma intereseaza pe ce loc voi fi,vreau sa particip!''
Zis si facut...Trebuia doar sa-l urmez pe colegul meu in aceea masa compacta de alergatori...
Dar surpriza!!
Dupa start la nici 20 de metri s-a produs o busculada(ambuteiaj,,rutier'' ) Imi vine in minte imaginea unui ,,munte'' de copii din care unii incercau sa se desprinda pentru a continua cursa...Eu agitat deja il cautam printre copiii ridicati si pornit mai departe in cursa si alergam alergam....
Ajuns pe linia de sosire,intimpinat de mama si de invatatoare imediat am intrebat... ,,Dar Tibi unde e? Ca dupa el fugeam...''Profesorul meu de sport a venit la mine si m-a felicitat...,,Esti al zecelea si al treilea pe grupa de virsta din scoala !! Meriti cu prisosinta o medalie !''Putin mai tirziu a aparut si colegul meu care de asemenea s-a bucurat ca am ,,aparat'' cu brio,,blazonul scolii''...
Eu pina la implinirea virstei de 20 de ani mergeam in fiecare an de 1 sau 8 Martie si in masura timpului la festivitati de deschidere/inchidere a anului scolar...Eram SINGURUL elev din generatia ei care nu a uitat-o...Ulterior dupa ce a intrat in pensie nu am mai stiut unde sa o gasesc la domiciliu...
Cred ca a fost prima persoana care a stiut cu adevarat sa vada dincolo de handicapul meu...
Chiar atunci cind jucam activitati de ,,Telefonul fara fir'' imi facea semn sa iau miinile de pe ochi sa-mi spuna cuvintul sau litera care se soptea la urechiusa mea..cu un discret semn de ,,PSST-doar noi stim...''Acum deja realizez ca aceasta minunata invatatoare a reusit sa ma angreneze in jocuri auditive prin aceasta minunata comuniune de clasa,toti colegii mei ma sustineau si chiar ma aparau de sicanele altor copii din scoala...
Sint amintiri cu adevarat frumoase poate daca nu aveam aceasta intilnire intimplatoare cu acest fost coleg de banca as fi dat uitarii,dar undeva in adincul prafuit al amintirilor ,,ceva'' a reinviat...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.

[Ignea Marius]

Sper ca primele saptamini de scoala au fost placute pentru noii bobocei....
Nu demult spuneam de situatia trecerii copiilor din ciclul primar in cel gimnazial,referindu-ma doar la schimbarea numarului de profesori angrenati in procesul didactic.Uitasem si de aceste teste de capacitate/evaluare din clasa a IV-a prin care se creeaza o noua clasa de a V-a...Schimbarea unui colectiv nu este usoara nici pentru un copil implantat/protezat dar sint totusi situatii in care si copiii ,,normali'' intimpina oarecare probleme de acomodare in noul colectiv...
Multi dintre noi atunci cind intram in clasa I eram cum as spune-o glumet ,,predati la pachet'' in clasa a V-a...
Si eu am avut nesansa schimbarii colectivului,deoarece scoala initiala unde eram avea profil sportiv...Nu pot spune ca am fost protejat de mama care era cadru didactic la noua scoala unde m-am transferat in clasa a V-a,insa a existat acest fapt...Poate a fost mai usoara o comunicare a mamei cu profesorii sau cu colegii mei cu privire la situatia mea,insa pauzele erau (citeva din ele)un teatru de razboi mai mult in clasa a VI-a si a VII-a,cind un nou coleg a si gasit motive sa ma sicaneze...Intre banci eram invingator la imparteala de pumni insa dupa ore in curtea scolii,acel coleg alerga mai bine decit mine,deci revansa sa era pe masura...
Dupa multi ani la reintilnirea cu acel fost coleg bataus am fost surprins ca si-a cerut scuze pentru sicanele si bataile ,,oferite''cu ,,drag''spunindu-i ca atunci eram copii,simteam si noi nevoia sa ne descarcam energia cumva...
In clasa a VIII-a am fost nevoit sa amin absolvirea,multitudinea de activitati,ore de romana sau invatare/pregatire pentru treapta,drumurile cotidiene la mentorii mei pentru corectarea vorbirii si a pronuntiei,pentru ca dupa cum stiti am continuat aceea munca titanica depusa de mine si mentorii mei...ceea ce a dus la surmenaj si irascibilitate...fiind necesara repetarea clasei din motive medicale.
In liceu nu am avut conflicte fizice insa mai bine de un trimestru(pe vremea aceea erau trimestre nu semestre ca pina acum)a trebuit sa-mi impun punctul de vedere atit in fata colegilor dar si a citorva profesori dupa cum am scris printre primele postari... Dupa cum stiti ultimii doi ani de liceu au fost frumosi,chiar m-as intoarce in timp in acel colectiv cu adevarat unit...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.

[Ignea Marius]

Va trimit linkul unui interesant articol postat de administratorul nostru virtual al Asociatiei via Facebook
http://www.culturavietii.ro/2012/10/01/ ... HQl_JjMggs
Am considerat sa postez si aici acest link deoarece nu toti sintem ,,cuplati'' pe Facebook unde are si Asociatia cont...
Este interesant atit pentru cei implantati cit si pentru cei care nu stiu inca dedesubturile birocratice ale pasilor unui implant cohlear...
Mai ales pentru cei care doresc un implant cred ca este util acest link pentru ca sa se stie acei,,timpi morti'' datorati asteptarii indelungate pe acele liste,eventual pentru gasirea unor solutii de protezare auditiva pina la ajunsul ,,la rind'' la implantare...
Se observa totodata si refuzul persoanelor surde(dupa caz) de a-si implanta copii cu aceeasi deficienta de auz,sau chiar ei insisi,asa-zisa cultura a lor...in care s-au invatat sa traiasca si sa comunice,linistea si comunicarea dintre ei fiind o normalitate a acestei colectivitati...Cazurile de exceptie sint ale doamnei Axinte Marinela de la Iasi(atit ea cit si baietelul sint implantati)precum si Daniel Enea de la Rimnicu Vilcea(care datorita fratelui sau l-a implantat pe micutul Tudorel )ambii din familii exclusiv de hipoacuzici membri ai Asociatiei Surzilor in filialele teritoriale.
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.

[Ignea Marius]

Am inceput clasa a II-a... :lol:Putini isi amintesc faptul ca in data de 7 noiembrie se primea cravata ,,tricolora de pionier''. ... Au fost alte vremuri,doctrine sau mentalitati...
Este bine momentan,am alti profesori,doar 3 din primul an continuind cu mine si grupa mea conform specializarii...Si ma bucur sa constat ca colaborarea profesor-student nu mai este axata pe anumite prejudecati ca atunci in anii "90 cind am inceput si nu am mai finalizat studile superioare de inginerie...
Chiar daca nu mai am practica pedagogica,implicit voluntariat,merg totusi la copiii de la CSEI Pufan,Timisoara cam la 2 saptamini,simbata cind elevii externi au doar un pedagog-instructor pina la ora 12...
Ochisorii lor,fetele lor radiind de bucurie cind ma revad sint greu de descris in cuvinte...de fiecare data le las cite ceva:o punguta de caramele,un DVD cu desene animate(noroc cu acele DVD-uri din presa aparute citeodata...) si ma intreaba intotdeauna daca vin duminica sau simbata viitoare...
De regula merg la 2 saptamini deoarece citiva elevi externi cu familii avind o situatie materiala relativ buna merg acasa in acest interval,nefiind chiar necesara si prezenta mea la doar 10-12 copii...care...VAI cu toate ca au iesire spre casele lor o data pe luna nu toti merg,sint situatii in care vreo 4-5 copii ramin pina la vacanta intersemestriala sau chiar cea de final de semestru......exista situatii sociale cu adevarat tragice pentru acest copilasi,cred ca multi dintre noi deja le cunoastem...
Ma bucura mult ca acesti copilasi sint atasati de mine,poate fi un bun punct de pornire la finalizarea licentei,invatarea limbajului mimico-gestual,precum si o mai buna cunoastere a lor pot fi foarte bune avantaje pe viitor...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.