Episoade din viata...

Description of your first forum.
Post Reply
Ignea Marius
Posts: 263
Joined: 08 Feb 2011, 15:18
Location: Timisoara

Episoade din viata...

Post by Ignea Marius »

In afara de faptul ca am primit niste mesaje private de la un membru al acestui forum( pe care in virtutea anonimatului il pastrez secret),precum si de la membrul MARIAL(mesaj 102-pe care l-am cunoscut la cabinetul medical al doamnei doctor Zabos la Timisoara) sau domnul Miclea,pot sa ma consider satisfacut de faptul ca mesajele mele postate pina acum au avut un oarecare impact...
La cei trei membri ai forumului care mi-au raspuns(pe forum sau privat-in afara de domnul Cosmin Brasov) am constatat cu DEOSEBITA placere ca putem infrunta impreuna citeva bariere,chiar si prejudecati...
Asa cum imi spun acei citiva membri se considera mai importanta vorbirea si dupa aceea labiolectura,TIND sa le dau dreptate,progresul tehnologic este MULT avansat fata de anii 1970,DOAR as vrea sa ii fac sa inteleaga faptul ca acest procedeu de integrare care m-a facut sa razbesc in viata -la cei 43 de ani impliniti, in timp le VA FI UTIL copiilor vostri !!!
Doar prin experienta mea de viata poate si faptul ca am fost baiat(primul an de generala fiind un calvar,eram o adevarata ciudatenie-de la suturi in fund la pumni suportati cu stoicism) CU MULTA AMBITIE am reusit sa dovedesc societatii ca EUL meu este primordial NU deficienta...
As dori prin a incepe cu un scurt episod care m-a propulsat in societate-IN PRIMUL RIND este si meritul parintilor MEI in acei ani 1970 de a porni o lupta impotriva unei societati SI IN PREZENT foarte rezervata de semenii lor cu anumite deficiente...
Aveam 1 an si jumatate,tata desfunda semineul,ceea ce implica o mica explozie de evacuare la cosul de fum atit in interior si exterior a funinginii...Surprinderea lor a fost cu mult mai mare ca desi plin de funingine calare pe calutul de lemn din povesti NU m-am speriat de zgomot...Audiogramele in anii 1970 erau excluse la copiii sub 3-4 ani...Asa cum am mai spus in materialele postate primul aparat auditiv l-am avut la 10 ani...Daca nu ar fi fost aceasta intimplare cu adevarat comica poate nu as fi reusit integrarea in societate...As fi ajuns dependent de limbajul semnelor...
Imi permit sa mai postez un alt episod-eram in clasa a 8-a in mare febra de admitere(in perioada aceea se dadea admitere la liceu)am avut o perioada ciudata de 3 luni in care mi se defectase aparatul auditiv,in plus eram mutat in alt cartier(la scoala nefiind probleme locul meu era in prima banca)...NU m-am jenat la prima prietenie cu un vecin de virsta apropiata,SI NICI nu am spus ca nu as auzi...Dupa admiterea la liceu cu putin inainte de a primi de la reparat aparatul auditiv intr-o seara la LEGENDARELE pene de curent am fost blocat,i-am pus mina sub barbie spunindu-i sa-mi spuna daca are ceva de spus(dat fiind ca posedam metoda vibratiilor cuvintelor)...Din fericire pana de curent a fost scurta dar parca si acum rid in lacrimi reactia noului prieten,,Ce ai cu mine??"Atunci a aflat ca nu auzeam,dupa mai MULT de 5 luni,in care am comunicat normal,a realizat ca are un prieten surd...A fost o bucurie pentru mine sa constat ca am ramas prieteni in continuare(m-a surprins faptul ca parintii lui NU i-au spus ca prietenul lor este surd-si poate bine au facut)...Nu prea sint un as in calculatoare ca sa fac un atachement,asa ca in zilele urmatoare voi mai istorisi cite ceva din viata-chiar si socuri de ale mele vis-a-vis de deficienta mea...Viata mea totusi nu a fost ca in filme,dar la acesti 43 de ani ma pot considera un om IMPLINIT !!!
Cu prietenie acestor parinti luptatori cu destinul,adevarati ZEI pentru copiii lor
Marius Ignea Timisoara
Miclea Vasile
Posts: 32
Joined: 25 Jul 2009, 20:52

Re: Episoade din viata...

Post by Miclea Vasile »

Dl. Marius inca odata faceti acest forum sa vibreze(in sensul bun),va multumim mult.
Oftam si eu si sotia de fiecare data cand aflam necazurile prin care trece o persoana cu deficiente...este foarte trist,este trist si cand seara recapitulez ziua care s-a incheiat si constat acelasi lucru ca ,copilul nostru ramane cu acceasi problema(deficienta) pt. toata viata.
Este trist cand pe strada sau la un loc de joaca alti copii intreaba ce are Bogdan(baietelul nostru) de fiecare data inima devine mai mica si cuiul care este infipt adanc ne face sa oftam si sa nu mai zambim.
Intrebarea care de fiecare data ne vine in gand este...DE CE COPILUL MEU?????
Trist dar probabil asa simte fiecare dintre noi ,cei care postam pe acest forum.
Am cateva nelamuriri si vo rog sa ne destanuiti cum ati reusit sa vorbiti(banuiesc ca foarte bine din moment ce prietenul dv. nu si-a dat seama de problema pe care o aveti)?
Si inca o intrebare strict "tehnica" daca o pot numi asa...ce pierdere(masurata in dB) aveti?
Multumes .
Ignea Marius
Posts: 263
Joined: 08 Feb 2011, 15:18
Location: Timisoara

Re: Episoade din viata...

Post by Ignea Marius »

@ Miclea...Intr-adevar stiu acum cind eram copil cum se zbuciumau parintii mei pentru mine...ceea ce se intimpla si in cazul tutror membrilor acestui forum...
Poate am mai scris despre procesul meu de demutizare,inceput devreme la 2 ani si 10 luni,prin metoda vibratiilor,si a labiolecturii,poate in sinea mea am refuzat sa fiu tratat ca un paria asta dupa ce singur a trebuit sa iau problema in mina in colectivitate(in anii de liceu)...
Am fost totodata avid de cunostinte,la 10 ani citeam Jules Verne,la 12 am trecut pe Dumas primul roman fiind ,,Contele de Monte-Cristo" urmind apoi romanele clasice cunoscute de toti..Deja cunosteam mitologia greaca si istoria universala,la geografie eram imbatabil-tara versus capitala...
La scoala romana si mai ales gramatica au fost pasiunile mele fara de care nu as reusi sa ma exprim atit de bine atit vorbit cit si scris(cu exprimarea este drept mai sint acele sunete S,S(sarpe)C,G TAP,Z) care deruteaza unii intercultori intilniti prima data pe strada...
Cit despre pierderea de auz la 10 ani pragul era intre 40 si 90 Db la audiograma pentru primul aparat auditiv,sunetele subtiri le puteam percepe dar nu auzeam zgomotele.In 2008 pierderea s-a accentuat cu anii de munca la masini industriale coborind la 110 la o ureche si 120 la cealalta,si datorita faptului ca urecehea imbatrineste clinic dupa 35 de ani...Ca altfel de tehnica per procente,la 10 ani pierderea a fost cam de 60% si in 2008 de 80-84%
In curind voi mai aminti citeva episoade din viata chiar si cele neplacute,pentru ca daca nu erau acestea NU MA CALEAM psihic in societate...Sotia este auzitoare,fetita de 17 ani de asemenea,NU avem probleme de comunicare...
Limbajul semnelor l-am invatat mai tirziu pe la 14 ani cind am intrat in contact cu persoane surde dependente de acest mod de limbaj dar cunoscatoare ale labiolecturii,nu-l stapinesc la perfectie dar inteleg semnele si ma acomodez usor cind mai merg pe la asociatia de profil (a Surzilor)
Oricind la dispozitia tuturor,
Cu prietenie,Marius Ignea Timisoara
Ignea Marius
Posts: 263
Joined: 08 Feb 2011, 15:18
Location: Timisoara

Episoade din viata 2

Post by Ignea Marius »

Asa cum am promis as dori sa va relatez alte episoade din ciclul meu al vietii...
NU in ultimul rind ar trebui FARA IPOCRIZIE sa spun ca minunatii mei parinti s-au implicat exrtrem de mult in integrarea mea,ca si voi dealtfel care cu GREU infruntati prejudecati si incercati sa insuflati minunatilor copii ai vostri incredere in fortele proprii...
Asa cum am postat pe citeva din mesajele mele,in liceu a FOST necesar sa iau destinul in BRATE...Dat fiind ca implicarea parintilor mei in anii de liceu nu mai putea fi atit de puternica precum in primii 8 ani de scoala...
Probabil dictia mea a jucat feste multor intercultori ai mei,dar vorbind rar si atent cuvintele pronuntate am reusit sa ma fac inteles...Insa nu totdeauna am avut parte de succes...
In clasa a 9-a diriginta mea profesoara de biologie,parea oripilata de dictia mea...Imi repeta intruna ca nu intelege ce spun,dupa vreo luna incerca sa-mi impuna sa o fac in scris...
Dupa vreo luna din activitatea scolara,fiind deja comunicativ cu colegii de clasa,sau alti profesori am indraznit in scris sa ,,spun" ce aveam de spus: ,,NU vreti sa va concentrati sa ma ascultati,ne intilnim 3 ore saptaminal si alti profesori ma inteleg ca si colegii dealtfel...SINTETI NESIMTITA !!"
Nu pot caracteriza expresia fetei avute dupa ce a citit acest bilet...Dupa terminarea orei m-a luat de brat si m-a dus la cabinetul directorului...
,,Acest elev trebuie ori exmatriculat ori sa aiba nota scazuta la purtare pentru indolenta !!"Directorul citind acel bilet a intrebat simplu,,Pentru ce?"Luind cuvintul am spus ce am avut pe suflet,,In activitatea dumneavoastra didactica nu cred ca o sa negati faptul ca ati avut elevi bilbiiti sau peltici la vorba sau care nu stiu sa spuna poezia lui RICA ...Cu ce sint eu mai greu de inteles?!"
Reactia directorului a reprezentat o mica victorie a mea,,Eu il inteleg perfect,ati putea sa va concentrati putin,acest elev are dreptate !"
Evident pina in clasa a zecea pina la un alt ciclu liceal relatia mea cu ,,stimabila"diriginta a fost oarecum incordata,imi dadea lucrarile de control disparute,la care eu PE loc am redactat o alta lucrare de control din ziua redactarii lucrarii si am rugat-o sa-mi dea nota corespunzatoare...
Tot in acei 2 ani de liceu inainte de admiterea la a doua treapta profesoara de fizica incerca sa ma descurajeze,,Fa baiete profesionala si apoi seralul urmatorii 2 ani vor fi grei,puber intirziat ce esti!!"Ambitia mea a facut sa-i demonstrez ca POT,la admitere avind media 9,al 9-lea...La inceputul clasei a 11-a tot cu ea am facut fizica,riposta mea fiind ,,Acest puber intirziat va lua si bacalaureatul..."Atunci dinsa a realizat ca nu are de a face cu un fricos...
In privinta unor idile adolescentine din liceu nu prea am avut succes,una in primul an de liceu sau doua in clasa a 11-a,simpaticele colege se simteau oarecum rusinate sa iasa cu mine in oras fiindu-le teama de birfele din clasa...
Evident la intilnirea de 20 de ani realizarea mea sociala,chiar daca nu am absolvit o facultate le-a pus oarecum in cumpana,chiar au regretat ca au fost dure cu mine...Replica mea a fost mai mult hazlie,,Decit sa intoarcem timpul inapoi sa ne amintim ce a fost sa privim inainte,doar nu o sa va casapesc pentru ce mi-ati facut acum 20-22 de ani...Ce a fost a fost,viata merge inainte,eu traiesc voi traiti !"
In timpul care-mi permite o sa mai adaug citeva episoade din ciclul meu al vietii...
Cu prietenie Marius Ignea Timisoara
Ignea Marius
Posts: 263
Joined: 08 Feb 2011, 15:18
Location: Timisoara

Episoade din viata...

Post by Ignea Marius »

Al doilea episod este in topicul,,Am reusit",care va fi transferat la locul sau de topic in masura in care solicitarea mea in functie de timpul domnului Cosmin...
Cu toate ca am avut o oarecare lunga tacere,la un program de 4 ore,totusi nu prea am avut timp...Pe linga faptul ca aprovizionarea si gatitul peste saptamina sint atributiile mele,la final de saptamina sarcina revenindu-i sotiei,care ajunge seara tirziu de la servici...Mai pot eu sa pretind faptul sa fie mincare gatita de minunata mea sotie care vine obosita de la servici ??! In opinia mea NU...
Poate si faptul ca m-am hotarit mai greu ce episoade sa aleg ca acele ,,lovituri sub centura" din cauza prejudecatilor inca isi pun amprenta,punindu-mi citeodata intrebarea,,DE CE EU SINT DAT LA O PARTE ??"
Dar sa revin la ceea ce trebuie sa postez...
O sa incep cu un amuzament-ca TINAR recrut...La recrutare bineinteles am fost transferat in cadrul spitalului Militar din Timisoara pentru audiograma tip pentru anularea dreptului la stagiul militar,in 1987,pe vremurile acelea nu se facea si audiometria tonala...
Bine mersi frumos ma prezint la maior cu trimiterea oarecum socanta pentru mine ca diagnostic-SURDO-MUT integrat in invatamint de masa...Audiograma decurge ca de obicei,maiorul comunicind prin semne cu mine sa vin sa iau audiograma cu diagnosticul aferent,la care eu am spus,,Este la fel cu cea de la 10 ani"Maiorul la un moment dat se incrunta si ma trimite din nou sa fac audiograma in camera speciala LEGAT LA OCHI(atunci se ridica o mina pentru confirmarea auzului la anumite frecvente)Evidemnt si aceea audiograma a fost identica...
Maiorul a inceput sa-mi explice ca din punct de vedere TEHNIC nu ar trebui sa vorbesc atit de bine,surprins fiind de buna stapinire a cuvintelor...
Pe scurt la pragul frecventei intre 4000 si 6000 de hertzi la acel MINUS 80 de DB tehnic audiologic eram catalogat surdo-mut...Evident am scapat de efectuarea stagiului militar...
Din pacate in cimpul muncii lucrurile nu au stat asisderea ca in timpul celor 12 ani de scoala...Cu greu am inghitit multe prejudecati care NU ar trebui sa existe dar din PACATE,EXISTA...
Bineinteles in cadrul colectivului nu am avut probleme nici cu maistrul de schimb,insa la anuntul dirigintelui din ultimii 2 ani de liceu(scapind de ,,buna prietena din primii 2 ani de liceu) ca se face scoala de maistri si primind actele pentru confirmarea de la locul de munca de accept a urmarii cursurilor,CU APROBAREA maistrului de schimb conducerea(probabil avind deja acele PILE alese,atunci nu se facea scoala de maistri contra-cost) mi-a rtespins solicitarea de a urma scoala de maistri pe SIMPLUL motiv ca nu pot comunica interuman si nu pot raspunde la telefon...Acesta a fost prima lovitura,in 1996...
Tot acolo unde am lucrat 12 ani in 2000 cind s-a eliberat un post de gestionar am fost respins din aceleasi motive...In acelasi an am plecat cu transfer(inca se mai putea) la o multinationala,cu interviuri cam stressante dar trecute cu bine...
La aceea multinationala a fost si un program convenabil o zi 12 ore o noapte 12 ore si 2 zile libere,pina cind...
Am primit un soc de disponibilizare in 2005 cistigat de drept pe baza legii protectiei sociale,dupa 7 zile reintrindu-mi in drepturi...
Dar in 2010 la schimbarea legii protectiei sociale aceea lege 448 si a 2 paragrafe din Codul Muncii,in numele crizei nu am mai avut succes..
Chiar mi s-a spus cu duritate tipica de SEF faptul ca nu ar trebui sa ma consider discriminat pentru ca sint si persoane auzitoare disponibilizate,de ce consider acest lucru discriminatoriu....Cu toate ca am incercat sa atac in mod legal aceasta aberatie,am realizat ca in aceasta minunata tara PROECTIA SOCIALA este doar pe hirtie NICI macar nu se aplica...
Din pacate chiar daca am depus un CV la citeva firme cu o experienta de 20 de ani de munca,fiind prezent la 2 interviuri,s-a vazut DEFICIENTA nicidecum experienta,evident interviurile nu au fost inregistrate si NICI macar cu un reprezentant de la somaj sau o institutie abilitata a persoanelor cu handicap,o ulterioara contestare a respingerii cererii mele de angajare NEAVIND date scriptice,ca doar asa merge in minunata noastra tara...
Normal ca m-am resemnat cu greu,acele rani din suflet sint acum vechi,cicatrizate,pentru ca oricum VIATA MERITA TRAITA !!!
Cam atit pentru astazi...
Cu prietenie,
Marius Ignea Timisoara
Ignea Marius
Posts: 263
Joined: 08 Feb 2011, 15:18
Location: Timisoara

Re: Episoade din viata 4

Post by Ignea Marius »

La absolvirea liceului bineinteles am dat si admitere la facultate,pe vremea aceea concurenta era acerba,baietii invatau pe rupte ca sa scape de cele 18 luni de armata in 1987...Nici in 1988 si nici in 1989 nu am avut succes...Poate si pentru ca nu prea mi-am pus osul la bataie..
Insa in 1992 am reusit la admitere,din pacate asa cum am intrat pe bancile facultatii asa am iesit,prejudecatile m-au invins,nu am mai avut puterea sa lupt contra unor ,,ilustri"rectori sau profesori universitari care nu aveau rabdare sa repete lungul sir de fraze parca fara oprire la un curs sau seminar...
Chiar mi s-a pus in vedere faptul ca as fi luat bacalaureatul cu diverse relatii,in sesiune unii mai intelegatori m-au promovat insa altii,DOAR pentru simplul fapt ca aveam o ,,moaca"mai aparte ma picau...In 1993 m-am aminat medical la alta facultate(inainte fusesem la mecanica)-la electrotehnica,din pacate lovindu-ma de aceleasi prejudecati,fapt pentru care nu am mai asteptat sesiunea de iarna retragindu-mi dosarul de student...
Tot prin 1988 mi-am cunoscut viitoarea consoarta,dar respingerile de pe vremea liceului m-au facut sa actionez prudent,pina cind si-a dat seama prin mijlocul lui 1989 ca pot fi vazut ca om...
Ne-am casatorit repede prin 1990,abia dupa 3 luni au aflat colegii de munca faptul ca sintem casatoriti,bineinteles cu surprinderile de ,,rigoare" cum ne vom intelege,sau pareri de rau ca casnicia noastra nu ar putea fi durabila...Iata ca au trecu 21 de ani de atunci,cu bune si rele...
In 1993 a venit pe lume fetita normal auzitoare,bucuria fiind pe masura ,cu atit mai mult ca s-a nascut in 31 decembrie...
Spaima a venit in 1995 ianuarie,cind am internat-o pentru o bronsita si otita,cu tratament antibiotic puternic-gentamicina...Din fericire corpul ei a reactionat bine...Am fost speriat pentru ca mai aveam colegi surzi la logopedul meu de pe urma adminstrarii de antibiotice la virste fragede-gentamicina,eritromicina sau kanamicina...
Poate am uitat sa postez cauza hipoacuziei mele bilaterale profunde...Am fost al doilea copil,Rh-negativ si in plus encefalopatie intrauterina...
Va doresc un weekend cit mai placut !
Cu prietenie,Marius Ignea Timisoara
ICB
Posts: 140
Joined: 07 Jul 2009, 13:15

Re: Episoade din viata...

Post by ICB »

Extrem de interesante episoadele relatate. Ne dau mult de gandit si analizat la ceea ce vor intampina copiii nostri. Chiar si in cazul unei reabilitari corecte vei primi lovituri cumplite de la societate. Foarte trist. Nimeni nu vede si nu apreciaza atata munca, ci totul se rezuma intr-o clipa la ceea ce iti lipseste de la Dumnezeu. Avem multe de invatat si de lucrat la psihicul copiilor nostri, pentru a le oferi o mica parte din calirea de care au nevoie. Felicitari inca odata pentru ca sunteti un luptator si nimic nu a reusit sa va doboare. Succes in continuare si cinste celor care va apreciaza.
Ignea Marius
Posts: 263
Joined: 08 Feb 2011, 15:18
Location: Timisoara

Ma bucur mult...

Post by Ignea Marius »

@ ICB(si celorlalti MINUNATI parinti)...Ma bucur mult ca postarile mele nu au ramas fara ecou...Puteam foarte bine sa-mi continui menirea de sihastru,de un fel de CARON ce poarta suflete ratacite de la un mal la altul la intunecatului STYX...
Dar am considerat faptul ca prin experienta mea (si lupta impotriva unor prejudecati feudale intr-o lume TOTUSI departe de a fi perfecta..)o oarecare necesitate de a va pune in GARDA pe viitor...Pentru ca in afara de zbuciumarile interioare ale parintilor care SE VOR OPRI la un moment dat pe masura ce minunatii lor copii vor decide drumul lor in viata,VA EXISTA si acel zbucium interior al copiilor pe masura ce vor creste....
In mod cert fetitele sint cele care reusesc mai usor sa se integreze INDIFERENT de faptul ca sint persoane normal genetic sau cu diverse deficiente,la baietei este putin mai greu...Pentru ca universul unui copil de sex diferit este CU ATIT MAI MULT DIFERIT(fetitele cu papusi de-a doctorita etc,iar baietii fotbalisti pirati etc)
Impactul in mediul social se poate spune de asemenea ca este diferit,colegi de generatie de aceleasi sex percep TIPIC virstei si tipului educational un ,,INTRUS"intr-un colectiv de fete integrarea unei fetite deficiente de auz este MULT mai lejera decit viceversa(baieteii..)
Poate este si vina altor parinti normali care NU-SI invata copiii sa fie toleranti cu ceilalti membri ai comunitatii lor UNICE-PENTRU CA TOLERANTA si ACCEPTAREA din pacate sint mult in urma...
Nu in ULTIMUL rind trebuie sa specific faptul ca daca nu as fi fost rugat de doamna doctor ZABOS DORINELA de a participa la lansarea acelui filmulet-pilot pentru conferinta de la Timisoara(si prezenta activa la aceea conferinta) NU as fi ajuns sa-mi impartasesc experienta mea pe acest curajos forum(de la un pliant al domnului LOGHIN a pornit totul...)
Ce bine ar fi sa existe in TOATA tara asemenea medici care NU UITA de latura umana asa cum doamna doctor ZABOS a initiat aceasta conferinta in care a reusit,cred eu,sa impulsioneze cumva integrarea copiilor cu implant(si protezati auditiv) Implicarea dinsei este peste masura in care un medic ORL poate s-ar opri DOAR in bransa de profesie...
Sper din TOT sufletul ca episoadele mele din ciclul vietii va vor ajuta,am depanat cam tot ce a fost de depanat,este rindul VOSTRU sa luptati si sa cereti inspectorilor scolari lansarea unor conferinte cum a fost cea de la Timisoara unde am fost prezent...
Mult succes !!
Inca o data un sfirsit de saptamina relaxant TUTUROR !!
Cu prietenie
Marius Ignea Timisoara
Ignea Marius
Posts: 263
Joined: 08 Feb 2011, 15:18
Location: Timisoara

Re: Episoade din viata 5(nu cred ca este ultimul)

Post by Ignea Marius »

Cotrobaind printre citeva acte am gasit ceva ingropat in negura timpului...Niste incercari literare...Poezii sau povestiri...
Fara sa ma laud am fost si un PIC scriitor de literatura SF,membru activ in cenaclurile HELION si WELLS din Timisoara intre anii 1986-1988,dupa absolvirea liceului intrind efectiv in ,,pita"nu am mai frecventat acele cenacluri SF...
Am cunoscut scriitori consacrati in domeniu as putea spune de un fel de nebunie incurabila,chiar am purtat dialoguri cu Mironov,Hobana(cel cu OZN) CT Popescu (actual redactor la Gindul),care au fost surprinsi de cunostintele mele despre civilizatii vechi sau fenomenul OZN,cu atit mai mult ca au constatat ca sint deficient de auz si vorbesc bine,cu citeva litere peltice..
Bineinteles incercarile mele literare nu au fost publicate,insa membrii ambelor cenacluri au fost incintati de stapinirea dialogului si a textului narativ...
Poate intr-o masura in care timpul imi permite o sa fac un atachement la una din povestirile mele trimisa la concursul de debut in 1986(evident cu ajutorul fetitei mele,eu sint cam varza in tehnologia calculatorului)
Cam atit pentru azi...
Cu prietenie
Marius Ignea Timisoara
Ignea Marius
Posts: 263
Joined: 08 Feb 2011, 15:18
Location: Timisoara

Re: Episoade din viata 6

Post by Ignea Marius »

Cum am spus in precedentul meu episod despre incercarile mele literare,iata ca am gasit cevacare nu ar avea nevoie de atachement...
O mica incercare filozofica inaintea inceperii ultimului an de liceu pe data de 2 septembrie 1986,cind am realizat DEJA ca la finalul liceului va urma un alt ciclu al vietii...In momentul actual l-as considera ADEVARAT...
,,Este totusi trist sa constati cum pe masura ce te marturizezi si anii trec DORESTI sa fii inca un COPIL,dar ramin amintirile...
Este o greseala foarte mare sa NU pastrezi sufletul PUR de copil pe care-l ai acum,pentru ca esti si VEI RAMINE copilul unor amintiri si al timpului etern...
Este PACAT sa nu te intorci in negura timpului si sa NU zimbesti la apusul vietii ca sufletul tau a fost si a ramas precum al unui COPIL,pentru ca acesta este punctul de pornire in viata,COPILARIA..."
Deja acest petic de hirtie era galben dar ma bucur ca l-am gasit !!
Inca scormonesc printre amintirle mele vechi de peste 25 de ani....
Cu prietenie Marius ignea
Post Reply