Am reusit sa vorbesc cu doamna doctor Trales de la clinica ORL din Timisoara...Intr-adevar nu se stie nimic referitor la demararea Programului National de Implant Cohlear...
Se pare ca in august sau septembrie curent se va afla mai detaliat acest fapt,dupa cum mi-a comunicat doamna doctor sa o sun din nou...
In sesiune a fost bine,mai am de aflat un rezultat,sper sa fie unul favorabil...Si distanta dintre ultimele 2 examene de 3 zile mi-a cam pus ceva probleme,nu mai sint acel decretel cu cheia la git de pe vremea admiterii din liceu(14 sau 16 ani) cind memoria mea era foarte buna,insa sper ca si la acest ultim examen,asa cum spuneam anterior,sa fie in regula...
Duminica astept cu nerabdare sa ne intilnim la Eforie !! Pe multi dintre voi ii voi revedea dupa un an de la intilnirea de la Sovata...Sa speram ca si vremea va tine cu noi !!
O seara frumoasa tuturor!
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
Episoade din viata...
-
Ignea Marius
- Posts: 263
- Joined: 08 Feb 2011, 15:18
- Location: Timisoara
Eforie Nord 2012(1)
Inainte de toate,tin sa va anunt ca si acel ultim examen l-am luat,sint oficial in anul II...Parca bucuria mea nu ar fi deplina,cu toate ca mentorul meu stia de planurile mele de a urma o facultate de domeniu ,si acum nu mai este,parca imi venea sa-l sun sa-i dau vestea cea mare...Sotia sa din pacate are Alzheimer,am sunat-o totusi,pentru a-i spune de izbinda mea,chiar a realizat faptul ca este trista ca nu se pot bucura amindoi,ceea ce inseamna ca am ramas in sufletul ei,in vechile sale amintiri!!
Ma bucur mult de tot ca am reusit sa ajung anul acesta la tabara,unde am avut bucuria revederii cu multi dintre parintii si copiii de anul trecut de la Sovata,si totodata am cunoscut oameni cu adevarat deosebiti,care nu inceteaza sa spere si sa lupte pentru minunatii lor copii...
Anul acesta am mers pe mai multe fronturi,conversatii cu parintii si specialistii, ,,spionaj'' la activitatile copiilor(pentru a-mi forma o idee la ceea ce voi face pe viitor,in domeniul meu),chiar mi-a facut placere sa ma joc cu citiva dintre acesti minunati copilasi !!
Ma bucur mult ca a reusit sa ajunga si familia Stoica,si totodata parintii lui Tudorel Enea de la Rimnicu-Vilcea,deficienti de auz...
Marele noroc al lui Tudorel a fost cu fratele lui Daniel Enea,auzitor,care s-a implicat foarte mult in dezvoltarea limbajului acestui dragalas baietel,la intoarcerea de la Eforie,chiar am vizualizat citeva clipuri ale sale de pe Youtube...
Dupa cum am constatat din discutiile avute cu parintii lui Tudorel,exista o respingere inexplicabila a surzilor membri ai Asociatiei Surzilor,mentalitatea aceasta ca ei au reusit fara aparate auditive sa se integreze in societate,chiar si neintelesi sau respinsi in unele cazuri,si neacceptarea unei integrari mai facile a copiilor lor nascuti cu aceleasi deficiente ereditar-genetice,prin purtare de aparate auditive sau implantare este reala si dureroasa in acelasi timp...Asa cum am vorbit cu ei,sint foarte putini parinti surzi care accepta o alta viata poate mai usoara pentru copiii lor,asa cum este si doamna Axinte de la Iasi,care realizeaza cu adevarat faptul ca este momentul unor alte conceptii si teluri,infruntind curajos dezaprobarea aproape generala a multor surzi membri ai Asociatiei Surzilor...
Am avut ocazia sa cunosc o domnisoara de la Constanta implantata acum citiva ani care acum isi da licenta la Asistenta Sociala,si acest domeniu ales de ea este foarte bun pe viitor,sper sa reuseasca pe mai departe ceea ce si-a propus!!
Imi scapa numele acelui doctor de la Bucuresti,cu care am schimbat citeva vorbe,pentru ca trebuie sa recunoastem deschis ca o petitie pare sa fie pierduta(oare ce s-a intimplat cu aceea scrisoare catre domnul Mang??),pentru ca in afara de anumite ambitii politice citeodata lipsite de scrupule,care afunda si mai adinc sistemul sanitar si educational,mai exista si o situatie economica nu foarte roza...Daca ar exista o buna situatie economica,nedependenta de investitorii straini poate numarul implanturilor decontate ar fi mai mare de 70,pentru ca si acel doctor a recunoscut faptul ca numarul cazurilor per an de deficiente auditive este intre 3-400...
Ramine de vazut stadiul demararii progamului de implant,va trebui sa ma gindesc bine la ce am de facut,sint in al patrulea an de cind am acest aparat auditiv decontat de la CASS,poate va trebui sa mai astept un an dat fiind ca perioada de gratie ar fi de 5 ani...Pe de o parte ma gindesc asa cum am mai spus,ca sint copii care au o sansa poate unica de implantare,dupa ce s-au epuizat toate solutile posibile,sincer inca nu pot spune ca sint hotarit pe deplin pentru a face un implant,poate si virsta si obisnuinta mea cintaresc in aceasta decizie...
Voi reveni,si timpul nu ma lasa sa continui(fug la servici)...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
Ma bucur mult de tot ca am reusit sa ajung anul acesta la tabara,unde am avut bucuria revederii cu multi dintre parintii si copiii de anul trecut de la Sovata,si totodata am cunoscut oameni cu adevarat deosebiti,care nu inceteaza sa spere si sa lupte pentru minunatii lor copii...
Anul acesta am mers pe mai multe fronturi,conversatii cu parintii si specialistii, ,,spionaj'' la activitatile copiilor(pentru a-mi forma o idee la ceea ce voi face pe viitor,in domeniul meu),chiar mi-a facut placere sa ma joc cu citiva dintre acesti minunati copilasi !!
Ma bucur mult ca a reusit sa ajunga si familia Stoica,si totodata parintii lui Tudorel Enea de la Rimnicu-Vilcea,deficienti de auz...
Marele noroc al lui Tudorel a fost cu fratele lui Daniel Enea,auzitor,care s-a implicat foarte mult in dezvoltarea limbajului acestui dragalas baietel,la intoarcerea de la Eforie,chiar am vizualizat citeva clipuri ale sale de pe Youtube...
Dupa cum am constatat din discutiile avute cu parintii lui Tudorel,exista o respingere inexplicabila a surzilor membri ai Asociatiei Surzilor,mentalitatea aceasta ca ei au reusit fara aparate auditive sa se integreze in societate,chiar si neintelesi sau respinsi in unele cazuri,si neacceptarea unei integrari mai facile a copiilor lor nascuti cu aceleasi deficiente ereditar-genetice,prin purtare de aparate auditive sau implantare este reala si dureroasa in acelasi timp...Asa cum am vorbit cu ei,sint foarte putini parinti surzi care accepta o alta viata poate mai usoara pentru copiii lor,asa cum este si doamna Axinte de la Iasi,care realizeaza cu adevarat faptul ca este momentul unor alte conceptii si teluri,infruntind curajos dezaprobarea aproape generala a multor surzi membri ai Asociatiei Surzilor...
Am avut ocazia sa cunosc o domnisoara de la Constanta implantata acum citiva ani care acum isi da licenta la Asistenta Sociala,si acest domeniu ales de ea este foarte bun pe viitor,sper sa reuseasca pe mai departe ceea ce si-a propus!!
Imi scapa numele acelui doctor de la Bucuresti,cu care am schimbat citeva vorbe,pentru ca trebuie sa recunoastem deschis ca o petitie pare sa fie pierduta(oare ce s-a intimplat cu aceea scrisoare catre domnul Mang??),pentru ca in afara de anumite ambitii politice citeodata lipsite de scrupule,care afunda si mai adinc sistemul sanitar si educational,mai exista si o situatie economica nu foarte roza...Daca ar exista o buna situatie economica,nedependenta de investitorii straini poate numarul implanturilor decontate ar fi mai mare de 70,pentru ca si acel doctor a recunoscut faptul ca numarul cazurilor per an de deficiente auditive este intre 3-400...
Ramine de vazut stadiul demararii progamului de implant,va trebui sa ma gindesc bine la ce am de facut,sint in al patrulea an de cind am acest aparat auditiv decontat de la CASS,poate va trebui sa mai astept un an dat fiind ca perioada de gratie ar fi de 5 ani...Pe de o parte ma gindesc asa cum am mai spus,ca sint copii care au o sansa poate unica de implantare,dupa ce s-au epuizat toate solutile posibile,sincer inca nu pot spune ca sint hotarit pe deplin pentru a face un implant,poate si virsta si obisnuinta mea cintaresc in aceasta decizie...
Voi reveni,si timpul nu ma lasa sa continui(fug la servici)...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
-
Stoica Claudiu
- Posts: 82
- Joined: 26 Nov 2010, 12:16
Re: Episoade din viata...
Bana ziua tuturor,
Ma bucur tare mult ca am ajuns in aceasta minunata tabara, sincer totul a fost perfect, incepand cu programul pentru copii pana la programul parintiilor.
Cu alte cuvinte sincer sunt foarte incantat de bunatatatea tuturor care sunt gata oricand sa ofere o mana de ajutor atunci cand ai nevoie.
Doresc sa transmit multumiri tuturor celor care ma-u ajutat atunci cand am avut nevoie ( evit sa scriu numele de frica sa nu uit pe cineva).
Sper din suflet ca o sa ne revedem si poate o sa avem timp mai mult sa impartasim experientele noastre si altora atat de nevoiasi in experienta cu implantul cohlear.
Felicitari domnului Ignea de reusita la examene, va urez succes pe mai departe, sanatate si sa treceti cu bine si de implantare!!!
Astazi am primit telefonul mult asteptat, in data de 09.07.2012 trebuie sa ma prezint la bucuresti pentru realizarea celui de al doilea implant cohlear.
O sa revin cu detalii despre implantare dupa ce aceeasta se va realiza .
Va urez tuturor membrilor din asociatie multa sanatate si succes pe mai departe.
Ma bucur tare mult ca am ajuns in aceasta minunata tabara, sincer totul a fost perfect, incepand cu programul pentru copii pana la programul parintiilor.
Cu alte cuvinte sincer sunt foarte incantat de bunatatatea tuturor care sunt gata oricand sa ofere o mana de ajutor atunci cand ai nevoie.
Doresc sa transmit multumiri tuturor celor care ma-u ajutat atunci cand am avut nevoie ( evit sa scriu numele de frica sa nu uit pe cineva).
Sper din suflet ca o sa ne revedem si poate o sa avem timp mai mult sa impartasim experientele noastre si altora atat de nevoiasi in experienta cu implantul cohlear.
Felicitari domnului Ignea de reusita la examene, va urez succes pe mai departe, sanatate si sa treceti cu bine si de implantare!!!
Astazi am primit telefonul mult asteptat, in data de 09.07.2012 trebuie sa ma prezint la bucuresti pentru realizarea celui de al doilea implant cohlear.
O sa revin cu detalii despre implantare dupa ce aceeasta se va realiza .
Va urez tuturor membrilor din asociatie multa sanatate si succes pe mai departe.
-
Ignea Marius
- Posts: 263
- Joined: 08 Feb 2011, 15:18
- Location: Timisoara
Eforie Nord 2012(2)
Abia ce am ajuns de la servici doresc sa va impartasesc doua minunate surprize placute de care am avut parte la Eforie Nord...
Una dintre ele este primirea unei diplome de ,,cel mai bun cirmaci voluntar''dupa mine o foarte reusita analogie la postarile mele din cadrul acestui Forum vis-a-vis
impartasiri si experiente de viata ale mele catre voi,dragi parinti care ati avut rabdarea de a-mi citi postarile mele si pentru care cu surprindere am avut placerea de a fi felicitat atit anul trecut la Sovata cit si in acest an...Din nou ma pot declara implinit pentru ca sfaturile mele va sint si va vor fi de ajutor !!
O alta placuta surpriza a fost initierea de catre mult dedicata domnisoara Magda Cernea,organizatoarea acestei tabere.a unui joc foarte interesant...,,Prietenul ascuns" Foarte probabil multi dintre noi nu au dat atentie deosebita acestui joc,insa...CINEVA,in ultima zi la somnul meu de amiaza,s-a interesat curajos cu privire la locatia camerei mele,pe care a gasit-o deschisa,dat fiind ca nu stiam cind apare colegul meu de camera(de bine ce ,,aud'' bataile usii
),am lasat usa intredeschisa...La trezire am gasit o plasuta la care nu am dat atentie prima data...Dupa care o strafulgerare a ochilor mei a citit deja o hirtie ,,Domnului Ignea Marius"Atunci am realizat ca este o surpriza...Pacat ca nu am reusit sa-mi descopar acest prieten ascuns !!Acele citeva rinduri simple si cu adevarat sincere ale acelui parinte precum si citeva citate despre prietenie m-au impresionat foarte mult,precum si rabdarea sa de a realiza aceea lebada pe care o veti vedea mai jos cred ca spun multe despre surprinderea mea, mai ales ca nu am reusit pina la plecare sa aflu cine mi-ar fi acest prieten care pina la final a ramas anonim...
Am intrebat vreo 3 parinti al caror copilas are numele inceput cu litera I dar nu erau ei...
As fi vrut totusi pina la plecarea din aceasta tabara sa stiu cine mi-a facut aceasta minunata surpriza...
Nu am postat momentan o poza a acele scrisori cu adevarat minunate pentru ca astept pe mesajul privat o veste si un accept al postarii acestei scrisori,pentru ca ma gindesc ca acest parinte minunat si sincer acceseaza acest Forum...
Cam atit...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
PS Ma bucur mult ca am fost uniti si receptivi si am putut ajuta cu sfaturi utile multi dintre parintii care au venit prima data in aceasta tabara,pentru ca acesta a fost adevaratul scop: impartasirea voastra altora !!
Mult succes micutului Stoica pe data de 9 iulie !!
Una dintre ele este primirea unei diplome de ,,cel mai bun cirmaci voluntar''dupa mine o foarte reusita analogie la postarile mele din cadrul acestui Forum vis-a-vis
impartasiri si experiente de viata ale mele catre voi,dragi parinti care ati avut rabdarea de a-mi citi postarile mele si pentru care cu surprindere am avut placerea de a fi felicitat atit anul trecut la Sovata cit si in acest an...Din nou ma pot declara implinit pentru ca sfaturile mele va sint si va vor fi de ajutor !!
O alta placuta surpriza a fost initierea de catre mult dedicata domnisoara Magda Cernea,organizatoarea acestei tabere.a unui joc foarte interesant...,,Prietenul ascuns" Foarte probabil multi dintre noi nu au dat atentie deosebita acestui joc,insa...CINEVA,in ultima zi la somnul meu de amiaza,s-a interesat curajos cu privire la locatia camerei mele,pe care a gasit-o deschisa,dat fiind ca nu stiam cind apare colegul meu de camera(de bine ce ,,aud'' bataile usii
),am lasat usa intredeschisa...La trezire am gasit o plasuta la care nu am dat atentie prima data...Dupa care o strafulgerare a ochilor mei a citit deja o hirtie ,,Domnului Ignea Marius"Atunci am realizat ca este o surpriza...Pacat ca nu am reusit sa-mi descopar acest prieten ascuns !!Acele citeva rinduri simple si cu adevarat sincere ale acelui parinte precum si citeva citate despre prietenie m-au impresionat foarte mult,precum si rabdarea sa de a realiza aceea lebada pe care o veti vedea mai jos cred ca spun multe despre surprinderea mea, mai ales ca nu am reusit pina la plecare sa aflu cine mi-ar fi acest prieten care pina la final a ramas anonim...Am intrebat vreo 3 parinti al caror copilas are numele inceput cu litera I dar nu erau ei...
As fi vrut totusi pina la plecarea din aceasta tabara sa stiu cine mi-a facut aceasta minunata surpriza...Nu am postat momentan o poza a acele scrisori cu adevarat minunate pentru ca astept pe mesajul privat o veste si un accept al postarii acestei scrisori,pentru ca ma gindesc ca acest parinte minunat si sincer acceseaza acest Forum...
Cam atit...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
PS Ma bucur mult ca am fost uniti si receptivi si am putut ajuta cu sfaturi utile multi dintre parintii care au venit prima data in aceasta tabara,pentru ca acesta a fost adevaratul scop: impartasirea voastra altora !!
Mult succes micutului Stoica pe data de 9 iulie !!
-
ToniBogdan
- Posts: 69
- Joined: 11 Aug 2009, 20:55
Re: Episoade din viata...
Buna seara,va spun tuturor si tot odata incerc sa va impartasesc impresi din frumoasa tabara recent incheiata.In primul rand as vrea sa multumesc tuturor participantilor pentru ca impreuna am format o familie mare,mare,mare in care copii nostri s-au simtit minunat si de o potriva sa multumesc celor implicati in organizare pentru eforturile depuse pentru ca noi toti sa ne simtim bine si tot odata sa imi cer scuze pentru micile probleme,neplaceri ivite.Legat de programul taberei nu am decat cuvinte de lauda totul culminand cu spectacolul final o reusita totala poate cu o mica nesincronizare in dansul"Fetelor de la Capalna"(de nu mai sunt copii sa asculte asa de bine).Desigur ar fi fost foarte multe de spus in continuare insa nu as face decat sa repet spusele anti vorbitorilor mei asa ca as vrea sa punctez despre surpriza de a o cunoaste pe Laura Balan studenta din Constanta implantata la varsta de 16 ani care ne-a demonstrat ca si cu implant sunt sanse de a reusi la cel mai inalt nivel.Recunosc ca i-am pus foarte multe intrebari si am rugat-o ca dupa sustinerea examenului de licenta sa intre pe forumul asociatiei pentru a povesti mai multe si sa raspunda intrebarilor ulterioare pe care parintii i-le va adresa.Pana atunci vreau sa ii urez multa bafta si sa ne surprinda cu nota maxima la licenta.As mai vrea sa il felicit si pe dl.Ignea pentru reusita la examene si sa ii urez mult succes pe mai deparete.Va doresc o seara minunata in continuare.
-
Ignea Marius
- Posts: 263
- Joined: 08 Feb 2011, 15:18
- Location: Timisoara
Nu am apucat...
Nu am apucat sa vorbesc cu toti acei parinti cu copii mai marisori,insa din citeva discutii fulger am constatat ca unii dintre copii deja incep sa se loveasca de anumite rautati si invidii ale unor colegi,fata de anumite performante superioare ale lor...Este laudabil ca parintii continua sa-i incurajeze si sa le explice faptul ca munca lor si reusitele lor sint cu adevarat MULT mai deosebite prin munca si pasiunea lor pentru a reusi mai departe,pentru ca ei SINGURI reusesc acest lucru,prin grija voastra !!
Mai este o interesanta problema care s-a discutat atit intre parinti cit si ce am discutat eu cu citiva specialisti....
Este vorba de o bogatie reala a unui vocabular care fara o pasiune pentru lectura nu poate exista !Va fi destul de greu in acest trend informational pe viitor sa le insuflati copiilor vostri setea de lectura...Eu personal am un nepotel in clasa a V-a care prefera sa piarda ore in sir in fata calculatorului,nici macar nu a depus un efort in a citi basme de Ispirescu sau Creanga,prin simplul si socantul motiv ca-l ustura ochii cind citeste...
Oricare dintre copiii vostri pina va reusi sa aiba o buna comunicare orala prin lectura va PUTEA cu certitudine,pe linga imbogatirea unui vocabular amplu sa comunice pe viitor in scris,prin compuneri scolare sau anumite impresii scrise intr-un jurnal...Niste jocuri online oricit de fascinante ar fi nu ofera un bogat vocabular...
Am observat cu multa bucurie ca multi dintre copiii vostri intilniti anul trecut la Sovata au evoluat spectaculos,poate unii dintre ei nu asa cum ati dorit voi dragi parinti,insa este important INDIFERENT de copil ca evolutiile se vad atit de mine cit si de ceilalti participanti la tabara din acest an,poate voi cei care stati zi de zi cu ei nu va dati seama,trebuie totusi sa realizam ca fiecare dintre copiii vostri percepe intr-un mod diferit asimilarea unor informatii pe care le exteriorizeaza...Bineinteles au fost si copii atit de nonsalanti si curajosi intr-o abordare cu oameni maturi,asa cum am vazut citiva copii care nu voiau sa scoata un cuvintel avind acel sentiment de rusinare si timiditate si stind mai mult cu unul din parinti(in general mama)Nu ofer nume sau de unde sint acei copilasi minunati,pentru ca stiu ca anul viitor la o noua reintregire a marii noastre familii intr-o tabara anuala situatia va fi cu totul alta !!!
Chiar si eu am fost poreclit de o dragalasa fetita ,,nenea cu barba''parca suna mai interesant decit ,,nenea M.." Cert este ca m-am simtit excelent cu toti acei copilasi care parca au vazut in mine copilaria demult apusa si renascuta parca din cenusa si am socializat minunat prin joaca sau saluturi prietenesti....
Chiar si voi dragi parinti citeodata este bine sa lasati citeva minute severitatea sau disciplina impusa acestor minunati copilasi ai vostri,sa va intoarceti in acele minute inapoi la copilarie,cred ca e cel mai bun antidot impotriva temerilor voastre care va cuprind citeodata in rutina de zi cu zi....
Toate cele bune tuturor !!
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
Mai este o interesanta problema care s-a discutat atit intre parinti cit si ce am discutat eu cu citiva specialisti....
Este vorba de o bogatie reala a unui vocabular care fara o pasiune pentru lectura nu poate exista !Va fi destul de greu in acest trend informational pe viitor sa le insuflati copiilor vostri setea de lectura...Eu personal am un nepotel in clasa a V-a care prefera sa piarda ore in sir in fata calculatorului,nici macar nu a depus un efort in a citi basme de Ispirescu sau Creanga,prin simplul si socantul motiv ca-l ustura ochii cind citeste...
Oricare dintre copiii vostri pina va reusi sa aiba o buna comunicare orala prin lectura va PUTEA cu certitudine,pe linga imbogatirea unui vocabular amplu sa comunice pe viitor in scris,prin compuneri scolare sau anumite impresii scrise intr-un jurnal...Niste jocuri online oricit de fascinante ar fi nu ofera un bogat vocabular...
Am observat cu multa bucurie ca multi dintre copiii vostri intilniti anul trecut la Sovata au evoluat spectaculos,poate unii dintre ei nu asa cum ati dorit voi dragi parinti,insa este important INDIFERENT de copil ca evolutiile se vad atit de mine cit si de ceilalti participanti la tabara din acest an,poate voi cei care stati zi de zi cu ei nu va dati seama,trebuie totusi sa realizam ca fiecare dintre copiii vostri percepe intr-un mod diferit asimilarea unor informatii pe care le exteriorizeaza...Bineinteles au fost si copii atit de nonsalanti si curajosi intr-o abordare cu oameni maturi,asa cum am vazut citiva copii care nu voiau sa scoata un cuvintel avind acel sentiment de rusinare si timiditate si stind mai mult cu unul din parinti(in general mama)Nu ofer nume sau de unde sint acei copilasi minunati,pentru ca stiu ca anul viitor la o noua reintregire a marii noastre familii intr-o tabara anuala situatia va fi cu totul alta !!!
Chiar si eu am fost poreclit de o dragalasa fetita ,,nenea cu barba''parca suna mai interesant decit ,,nenea M.."
Cert este ca m-am simtit excelent cu toti acei copilasi care parca au vazut in mine copilaria demult apusa si renascuta parca din cenusa si am socializat minunat prin joaca sau saluturi prietenesti....Chiar si voi dragi parinti citeodata este bine sa lasati citeva minute severitatea sau disciplina impusa acestor minunati copilasi ai vostri,sa va intoarceti in acele minute inapoi la copilarie,cred ca e cel mai bun antidot impotriva temerilor voastre care va cuprind citeodata in rutina de zi cu zi....
Toate cele bune tuturor !!
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
-
Ignea Marius
- Posts: 263
- Joined: 08 Feb 2011, 15:18
- Location: Timisoara
Am gasit...
Am gasit o poza ingropata in negura timpului..de prin 1978,dealtfel singura mea poza impreuna cu minunatii mei mentori...carora le datorez faptul ca ma aflu acum aici si acum !!Ei au fost a doua mea familie !!
Totodata am aflat cine era prietenul meu secret...familia Minoiu din Constanta...Din pacate baietelul Ionut a fost bolnavior si a stat mai mult in camera,insa a participat la activitatile derulate in cadrul taberei si la serbare... Atit doamnei Minoiu cit si mie ne-am exprimat regretul ca nu am reusit sa ne cunoastem,cred ca nici nu am apucat sa stau de vorba cu toata lumea,am fost multi si cred ca,important este ca s-au impartasit si schimbat experiente utlie la aceasta tabara...
Un weekend minunat tuturor !!
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
Totodata am aflat cine era prietenul meu secret...familia Minoiu din Constanta...Din pacate baietelul Ionut a fost bolnavior si a stat mai mult in camera,insa a participat la activitatile derulate in cadrul taberei si la serbare... Atit doamnei Minoiu cit si mie ne-am exprimat regretul ca nu am reusit sa ne cunoastem,cred ca nici nu am apucat sa stau de vorba cu toata lumea,am fost multi si cred ca,important este ca s-au impartasit si schimbat experiente utlie la aceasta tabara...
Un weekend minunat tuturor !!
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
-
Ignea Marius
- Posts: 263
- Joined: 08 Feb 2011, 15:18
- Location: Timisoara
Re: Episoade din viata...Mentorii mei
Acum am constatat niste greseli facute poate si datorita faptului ca eram mai concentrat in derularea programului pentru a posta aceea poza...si napadit oarecum de amintiri...
1),,ma aflu acum aici si acum...'' ar fi trebuit sa scriu ,,ma aflu acum aici...''
2),,Atit doamnei Minoiu cit si mie...'' ar fi trebuit sa scriu,,Atit eu cit si doamna Minoiu...''....
Dar sa revin la ceea ce voiam sa scriu...
Pina la cunoasterea mentorilor mei parintii au cautat mai multe solutii,o foarte interesanta teorie a anilor 1970 era faptul ca un deficient de auz stingaci era mai usor de demutizat fapt aflat la Cluj in aceea perioada...
In Timisoara erau doar 3-4 logopezi din care DOAR mentorii mei imbinau demutizarea cu labiolectura...Un unchi mai indepartat al meu a reusit sa ne puna in legatura,o mica piedica a fost faptul ca mai exista o alta teorie interesanta,si anume ca demutizarea se incepe dupa virsta de 6 ani(poate si datorita faptului ca la virsta mea de 2 ani si 10 luni se considera ca sint prea mic,si greu de disciplinat)
Insa chipul meu de copilas nevinovat(asa cum ati vazut poza mea postata mai demult)i-a cucerit,si au acceptat sa ma ia ca elev...Dupa cum ati vazut in cele citeva cuvinte spuse pe clipul postat atit pe Forum cit si pe Youtube,o aprindere de plamini ameninta procesul meu de demutizare...Insa mentorii mei dindu-si seama de potentialul meu au mers zilnic la ambulatoriul de la Timisoara si au continuat cu mine lectiile...La mutarea mea linga Anina unde intrarea in ambulatoriul de acolo era interzisa cu desavirsire,timp de aproape 3 luni,mentorii mei erau speriati de faptul ca as putea uita tot ceea ce am invatat,insa am revenit cu acelasi bagaj de cunostinte insusit...
Poate si incapatinarea si vointa mea au jucat un rol crucial in bunul mers al demutizarii...
Mentorii mei neavind copii,deja a inceput sa existe o relatie extraordinara intre noi,vacante pe care le-am petrecut impreuna,aniversari sau Revelioane sint niste frumoase amintiri,din pacate asa cum am spus doar o singura fotografie o am in 3, pentru ca nu se considerau fotogenici....
La 10 ani(in 1978) o noua teorie existenta in aceea perioada,la Cluj,prin doctorul Iubu Mihai,se considera ca la o operatie de extragere a amigdalitelor si polipilor si anumite infiltratii in zona cervicala auzul ar putea reveni ,eu avind la nastere timpanele albe,dar fara succes...
Chiar si dupa primirea aparatului auditiv(in 1978) am continuat sa merg aproape zilnic la ei,care nu au mai acceptat sa fie platiti de parintii mei,deja se forma o a doua familie pentru mine...Si in anii de liceu cu toate ca era mai mult de invatat,macar de 3 ori pe saptamina tot reuseam sa ajung...
In 1988 la plecarea lor in Israel,despartirea a fost emotionanta si plina de lacrimi.pacat ca nu am reusit sa ne revedem,insa corespondam in scris,dupa care din 1990 deja ne sunam la telefon macar o data pe luna...Legatura noastra era puternica,uriasa distanta dintre noi nu a contat...
Anul trecut in martie cineva de acolo din Israel cu care comunicam prin mailuri a acceptat sa scoata la imprimanta postarile mele din cadrul Forumului pentru a fi citite de catre mentorii mei care considerau ca nu este necesar sa comunice prin internet,deja sotia sa avea Alzheimer...Telefonul era singura lor sursa de comunicare...
Din pacate filmuletul meu de pe Youtube a fost trimis virtual la persoana de contact cu 2 zile inainte de trecerea in nefiinta a mentorului meu el deja fiind internat in spital din 10 mai 2011..Pe 19 mai s-a stins...
Mentorul meu a fost foarte apreciat acolo in Israel,s-a ocupat mai mult de grupa de virsta 3-9 ani,dupa care existau alti logopezi ,,calificati'' pentru grupe mai mari de virsta,asa se deruleaza acolo procesul logopedic,mentorul meu spunea ca e mai bine si pentru el,pentru ca si insusirea limbii ebraice nu a fost usoara,pe linga faptul ca mai cunostea inca 4 limbi(maghiara,franceza,germana,spaniola si evident romana).A reusit sa rezolve cazuri asa zis ,,imposibile'' avind de-a lungul timpului si 2 elevi surzi si autisti...
De la ei am invatat sa pretuiesc adevarul,sa am curajul de a crede ca nimic nu este imposibil !!
Cam atit...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
1),,ma aflu acum aici si acum...'' ar fi trebuit sa scriu ,,ma aflu acum aici...''
2),,Atit doamnei Minoiu cit si mie...'' ar fi trebuit sa scriu,,Atit eu cit si doamna Minoiu...''
.... Dar sa revin la ceea ce voiam sa scriu...
Pina la cunoasterea mentorilor mei parintii au cautat mai multe solutii,o foarte interesanta teorie a anilor 1970 era faptul ca un deficient de auz stingaci era mai usor de demutizat fapt aflat la Cluj in aceea perioada...
In Timisoara erau doar 3-4 logopezi din care DOAR mentorii mei imbinau demutizarea cu labiolectura...Un unchi mai indepartat al meu a reusit sa ne puna in legatura,o mica piedica a fost faptul ca mai exista o alta teorie interesanta,si anume ca demutizarea se incepe dupa virsta de 6 ani(poate si datorita faptului ca la virsta mea de 2 ani si 10 luni se considera ca sint prea mic,si greu de disciplinat)
Insa chipul meu de copilas nevinovat(asa cum ati vazut poza mea postata mai demult)i-a cucerit,si au acceptat sa ma ia ca elev...Dupa cum ati vazut in cele citeva cuvinte spuse pe clipul postat atit pe Forum cit si pe Youtube,o aprindere de plamini ameninta procesul meu de demutizare...Insa mentorii mei dindu-si seama de potentialul meu au mers zilnic la ambulatoriul de la Timisoara si au continuat cu mine lectiile...La mutarea mea linga Anina unde intrarea in ambulatoriul de acolo era interzisa cu desavirsire,timp de aproape 3 luni,mentorii mei erau speriati de faptul ca as putea uita tot ceea ce am invatat,insa am revenit cu acelasi bagaj de cunostinte insusit...
Poate si incapatinarea si vointa mea au jucat un rol crucial in bunul mers al demutizarii...
Mentorii mei neavind copii,deja a inceput sa existe o relatie extraordinara intre noi,vacante pe care le-am petrecut impreuna,aniversari sau Revelioane sint niste frumoase amintiri,din pacate asa cum am spus doar o singura fotografie o am in 3, pentru ca nu se considerau fotogenici....
La 10 ani(in 1978) o noua teorie existenta in aceea perioada,la Cluj,prin doctorul Iubu Mihai,se considera ca la o operatie de extragere a amigdalitelor si polipilor si anumite infiltratii in zona cervicala auzul ar putea reveni ,eu avind la nastere timpanele albe,dar fara succes...
Chiar si dupa primirea aparatului auditiv(in 1978) am continuat sa merg aproape zilnic la ei,care nu au mai acceptat sa fie platiti de parintii mei,deja se forma o a doua familie pentru mine...Si in anii de liceu cu toate ca era mai mult de invatat,macar de 3 ori pe saptamina tot reuseam sa ajung...
In 1988 la plecarea lor in Israel,despartirea a fost emotionanta si plina de lacrimi.pacat ca nu am reusit sa ne revedem,insa corespondam in scris,dupa care din 1990 deja ne sunam la telefon macar o data pe luna...Legatura noastra era puternica,uriasa distanta dintre noi nu a contat...
Anul trecut in martie cineva de acolo din Israel cu care comunicam prin mailuri a acceptat sa scoata la imprimanta postarile mele din cadrul Forumului pentru a fi citite de catre mentorii mei care considerau ca nu este necesar sa comunice prin internet,deja sotia sa avea Alzheimer...Telefonul era singura lor sursa de comunicare...
Din pacate filmuletul meu de pe Youtube a fost trimis virtual la persoana de contact cu 2 zile inainte de trecerea in nefiinta a mentorului meu el deja fiind internat in spital din 10 mai 2011..Pe 19 mai s-a stins...
Mentorul meu a fost foarte apreciat acolo in Israel,s-a ocupat mai mult de grupa de virsta 3-9 ani,dupa care existau alti logopezi ,,calificati'' pentru grupe mai mari de virsta,asa se deruleaza acolo procesul logopedic,mentorul meu spunea ca e mai bine si pentru el,pentru ca si insusirea limbii ebraice nu a fost usoara,pe linga faptul ca mai cunostea inca 4 limbi(maghiara,franceza,germana,spaniola si evident romana).A reusit sa rezolve cazuri asa zis ,,imposibile'' avind de-a lungul timpului si 2 elevi surzi si autisti...
De la ei am invatat sa pretuiesc adevarul,sa am curajul de a crede ca nimic nu este imposibil !!
Cam atit...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
-
Ignea Marius
- Posts: 263
- Joined: 08 Feb 2011, 15:18
- Location: Timisoara
Re: Episoade din viata...
Am indraznit sa postez doua dedicatii din partea mentorilor mei... pe care le pastrez cu sfintenie...
Pot spune ca si in momentul de fata posed o foarte buna labiolectura,in afara de faptul ca pot citi de pe buze la scoala ceea ce preda profesorul,mai pot ,,citi'' si de la distanta orice convorbire a doua persoane necunoscute(de regula in mijloc de transport in comun sau la scoala in spatele meu) si totodata din profil NU doar fata in fata...pentru care cu nostalgie imi amintesc de aceasta dedicatie... marele campion al citirii de pe buze...
Dupa cum veti observa pretuirea adevarului poate fi si o povara...deja la 19 ani poate ,,gindeam'' mai mult decit era necesar,in plus aveam curajul de a spune lucrurilor pe nume...
Cit adevar a fost in aceasta dedicatie primita!!Am fost si am ramas un om vertical,am avut curajul de a ma ridica poate mai mult decit ar trebui spunind pe sleau ceea ce este de spus...Poate in unele situatii nu ar fi trebuit sa fac acest lucru dar am facut-o,chiar daca m-a costat oarecum scump...
La serviciu in general ma revoltam daca aveam o prima mai mica...In cei 8 ani de munca la multinationala am avut chiar ,,indrazneala'' de a spune niste lucruri deranjante pentru managerii de linie...
,,Domnule draga,eu cred totusi ca muncesc un pic mai mult decit tine...pentru ca pe linga salariul meu afisat conform muncii mele direct productive,muncesc in plus si pentru tine...Ce ar fi sa nu-mi sufli in ceafa si sa ma lasi sa fac planul ca sa te bucuri si tu de munca mea??!!Locul tau este in fata laptopului sa vezi bunul mers al productiei,nu sa te plimbi cu biciul si respiratia ta de sef pe linia mea !!"
Sint constient ca prin acele afirmatii directe poate am dat o unda ,,verde'' disponibilizarii mele,,,un handicapat de auz cu tupeu mai si gindeste??'' probabil asta gindeau ,,calaii'' mei...
Am stiut sa-mi optimizez timpul de lucru,am reusit pe 4 masini industriale in care eram singur sa realizez planul zilnic cu 30 de minute inainte,NU am stat dupa inginerii de proces pentru o interventie,ci am intervenit eu pentru anumite defectiuni dupa mine minore...
In alte schimburi pe linia pe care lucram erau 2 chiar 3 persoane care nu reuseau sa faca planul zilnic...
NU stiu daca eram mai ,,smerit'' daca as fi scapat de focul disponibilizarilor,insa faptul este consumat,viata merge inainte...totusi in acel an 2010 s-au disponibilizat lunar cite 3-4 persoane(timp de 7 luni) cu handicap doar pentru a ,,nu bate la ochi'' anumite foruri de resort...Criza si schimbarea Codului Muncii au fost asii din mineca la vremea aceea...si dezavantajul meu...
Poate acum par un om echilibrat calm si lucid,dar fiecare dintre noi mai are o izbucnire de orgoliu,si cred ca face bine citeodata...bineinteles fara exagerari si patos...
Cam atit...
O vara frumoasa in continuare tuturor !!
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
Pot spune ca si in momentul de fata posed o foarte buna labiolectura,in afara de faptul ca pot citi de pe buze la scoala ceea ce preda profesorul,mai pot ,,citi'' si de la distanta orice convorbire a doua persoane necunoscute(de regula in mijloc de transport in comun sau la scoala in spatele meu) si totodata din profil NU doar fata in fata...pentru care cu nostalgie imi amintesc de aceasta dedicatie... marele campion al citirii de pe buze...
Dupa cum veti observa pretuirea adevarului poate fi si o povara...deja la 19 ani poate ,,gindeam'' mai mult decit era necesar,in plus aveam curajul de a spune lucrurilor pe nume...
Cit adevar a fost in aceasta dedicatie primita!!Am fost si am ramas un om vertical,am avut curajul de a ma ridica poate mai mult decit ar trebui spunind pe sleau ceea ce este de spus...Poate in unele situatii nu ar fi trebuit sa fac acest lucru dar am facut-o,chiar daca m-a costat oarecum scump...
La serviciu in general ma revoltam daca aveam o prima mai mica...In cei 8 ani de munca la multinationala am avut chiar ,,indrazneala'' de a spune niste lucruri deranjante pentru managerii de linie...
,,Domnule draga,eu cred totusi ca muncesc un pic mai mult decit tine...pentru ca pe linga salariul meu afisat conform muncii mele direct productive,muncesc in plus si pentru tine...Ce ar fi sa nu-mi sufli in ceafa si sa ma lasi sa fac planul ca sa te bucuri si tu de munca mea??!!Locul tau este in fata laptopului sa vezi bunul mers al productiei,nu sa te plimbi cu biciul si respiratia ta de sef pe linia mea !!"
Sint constient ca prin acele afirmatii directe poate am dat o unda ,,verde'' disponibilizarii mele,,,un handicapat de auz cu tupeu mai si gindeste??'' probabil asta gindeau ,,calaii'' mei...
Am stiut sa-mi optimizez timpul de lucru,am reusit pe 4 masini industriale in care eram singur sa realizez planul zilnic cu 30 de minute inainte,NU am stat dupa inginerii de proces pentru o interventie,ci am intervenit eu pentru anumite defectiuni dupa mine minore...
In alte schimburi pe linia pe care lucram erau 2 chiar 3 persoane care nu reuseau sa faca planul zilnic...
NU stiu daca eram mai ,,smerit'' daca as fi scapat de focul disponibilizarilor,insa faptul este consumat,viata merge inainte...totusi in acel an 2010 s-au disponibilizat lunar cite 3-4 persoane(timp de 7 luni) cu handicap doar pentru a ,,nu bate la ochi'' anumite foruri de resort...Criza si schimbarea Codului Muncii au fost asii din mineca la vremea aceea...si dezavantajul meu...
Poate acum par un om echilibrat calm si lucid,dar fiecare dintre noi mai are o izbucnire de orgoliu,si cred ca face bine citeodata...bineinteles fara exagerari si patos...
Cam atit...
O vara frumoasa in continuare tuturor !!
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.
-
ToniBogdan
- Posts: 69
- Joined: 11 Aug 2009, 20:55
Re: Episoade din viata...
Cu respect, domnule Marius va spun ca fiecare poveste este emotionanta si va felicit pentru puterea cu care ati mers inainte in ciuda discriminarii suferite.Cu siguranta acei sefi au ales sa va inlature pentru ca nu au putut sa accepte ca o persoana cu dizabilitati sa le aplice o asemenea lectie de moralitate.Astept sa citesc si urmatoarele file captivante din povestea dvs..