Labiolectura este necesara !!!

[Ignea Marius]

M-am prezentat in subforumul lui Cosmin Brasov(Re-Prezentare pagina 11-mesaj 101...)
As dori sa aduc atentia asupra acestei metode de integrare a copilului deficient de auz(cu sau fara implant cohlear)...De ce??
Pentru ca am fost surprins de faptul ca aceasta labiolectura-citire de pe buze este inlaturata de logopezi si defectologi-copii de la PUFAN-Timisoara NU
stiu sa citeasca de pe buze...Sau faptul ca pe NET NU vezi un material video romanesc legat de labiolectura...
Nu vreau sa par dur,STIU ca voi dragi parinti pe linga acele ore de munca aproape zilnice,poate nu veti avea puterea de a face CHIAR VOI acest procedeu IDEAL de integrare al copilasilor vostri pe viitor...
Poate nu ar parea greu sa faceti voi acest procedeu de integrare cu comorile voastre,dar totusi VA FI GREU !!!
Inceputul s-ar putea spune astfel-daca nu veti reusi sa il deconectati de la implant,va trebui sa incercati TREPTAT-eventual in soapta cu fata spre copil..
Mai interesant ar fi ca un fel de joaca-de-a spionii...Macar o ora la 2 zile ar fi ideal...Deja spun acest lucru pentru ca citirea de pe buze TREBUIE sa fie un mod de integrare al odraslelor voastre,am trecut prin acest proces-DE LA 2 ANI si 10 LUNI pina la 10 ani NU am fost protezat-ochii mi-au fost urechi....
Inceputul trebuie sa inceapa cu cuvinte usoare PROGRESIV-mama...tata...ce faci...cit este ceasul...si mai apoi cu propozitii mai complexe...
Asa cum am facut prezentarea consider foarte important acest mod de integrare al copilasilor vostri-cum am spus limbajul semnelor nu este o solutie optima...
Daca doriti sa corespondam individual pe e-mail(poate nu voi reusi sa salvez intrebarile voastre)adresa mea este igneamarius@yahoo.com...
Cu prietenie Marius Ignea Timisoara

[Ignea Marius]

Dupa cum stiti am fost prezent la aceea conferinta de la Timisoara in care am purtat dialoguri constructive cu anumite cadre didactice sau logopezi pe linga domnisoarele C.Patrutescu de la Pufan Timisoara si C.Stefanescu de la Sibiu...
Logopedele(de fapt au fost DOAR doamne) au recunoscut ca se ocupa mai mult de corectarea vorbirii implicit tonalitatea sunetelor(accentul corespunzator vocalei fiecarui cuvint)ci DOAR partial de demutizare...Doar domnisoara Roxana Patru cu care nu am reusit sa conversez are destui copii deficienti de auz de care se ocupa,la prima vedere dedicata si sufletista prin scurtul ei discurs care a emotionat intregul auditoriu.
In dialogul purtat cu domnisoara Patrutescu de la Timisoara am constatat ca pe linga problemele socio-psihice ale elevilor,avind si copii autisti,exista o OARECARE comoditate a copiilor deficienti de auz de a se baza EXCLUSIV pe limbajul semnelor la parasirea ciclului scolar de la Pufan,din pacate multi continua o aceeasi forma de invatamint sau chiar DELOC...Foarte putini in functie de posibilitatile materiale ale parintilor continua in invatamintul de masa...
In celalalt dialog purtat cu domnisoara Stefanescu de la Sibiu,am constatat ca treaba merge ca uns,asa cum multi parinti mi-au semnalat faptul ca labiolectura se deprinde din mers,dar atit acei parinti sau domnisoara Stefanescu au recunoscut tacit faptul ca dependenta de implant(sau proteza auditiva) lasa labiolectura in faza latenta...Dar dupa un timp la o surpriza neplacuta isi revin oarecum greu,se vede o oarecare izolare de citeva zile pina la reinvierea labiolecturii(implicit pina la repararea unui aparat auditiv sau implant cohlear...) .
Pot spune ca argumentele pe care le-am enumerat au fost in general acceptate,dat fiind ca apartin unei alte generatii de demutizare...
Cu prietenie Marius Ignea,Timisoara

[Ute Hellmuth-Zweyer]

Buna ziua domnule Ignea,

bun venit in randul nostru. M-a impresionat tot ce ati scris pana acum pe acest forum, si este o voce imporatnta pentru noi. Ar fi frumos daca si mai multi din membrii asociatiei sa va cunoasca si personal. De asemenea si articolul care a aparut despre dvs. in Adevarul de seara de ieri, 5 mai 2011 (multumesc pentru link) releva unele lucruri care sunt bine de stiut de parintii copiilor cu implant cohlear si de toti utilizatorii implantului indiferent de varsta, care au fost si mai si sunt realitatile in legatura cu persoanele cu deficiente de auz. Noi ca producator de implanturi auditive (cohleare, de ureche medie, implant mixt proteza si cohlear) dorim sa pregatim utilizatorii implanturilor pentru a reusi in viata cotidiana, a depasi handicapul, a avea toate sansele si a trai o viata cat se poate de normala. Bineinteles si de sti drepturile acordate prin lege pentru cei deficienti de auz, pentru ca bine stim ca, chiar daca implantul ajuta la mult, el nu inlatura total handicapul...
Mai este un aspect pe care l-ati punctat dvs, va multumesc, si anume labiolectura despre care inca nu s-a vorbit prea mult in asociatie - din motivul pe care l-a punctat domnul Miclea intr-un raspuns catre dvs (se poate gasi pe forum). Da si labiolectura este importanta, dar pentru cei implantati doar ca o sustinere pentru a intelege mai bine mesajul verbal. In brosurile firmei MED-EL (destinate parintilor, din pacate inca nu exista in lb romana) este mentionata si acesta optiune de comunicare oral-aurala in care comunicarea verbala este invatata prin auz si intarit prin impresii de mimica si citire labila. - Doresc sa mentionez aici un copil, Eliza din Campia Turzii care a primit implantul abia la 6 ani si 9 luni, dar stia deja sa pronunte cateva cuvinte doar prin invatarea prin labiloectura si logopedie sustinuta. Acum cu implantul ea se descurca excelent la scoala si in toate circumstantele vietii. - toate cele bune, Ute Hellmuth-Zweyer, MED-EL Austria

[Ignea Marius]

Domnule Ute(doamna?) multumesc pentru acest mesaj pe care mi l-ati trimis...
Si eu as fi incintat sa ajung la Sovata,sa cunosc acesti membri ai ambitiosului forum,seful de la lucru mi-a dat unda verde...
Poate vom reusi sa ne cunoastem in acest an.
Cu prietenie
Marius Ignea,Timisoara

[Ignea Marius]

Vis-a-vis de topicul creat de problemele cauzate de procesoare,pot spune ca ar trebui sa revin asupra acestei,,credinte'' personale...
Stiu ca nu mai exista aceasta deprindere in prezent,insa am avut bucuria de a cunoaste copii fie la taberele zonale fie la cea de la Eforie care au deprins ,,din mers''labiolectura,din pacate putini,dar in cazul unor nefericite accidente legate de procesoare cred ca se vor descurca excelent pina la primirea unui nou procesor...
Marea problema asa cum este punctata in acest topic este intr-adevar si timpul de asteptare,copiii fiind dependenti de implantul cohlear in mod cert devin nelinistiti sau agitati...
Eu traind efectiv cu labiolectura,nu intimpin asemenea probleme(cum am mai postat in acest topic)la terminarea bateriei de la aparat sau mediu foarte zgomotos(nunti,botezuri cind am si oprit aparatul...)
Am cunoscut si via Facebook citeva persoane care depind de labiolectura(auzul find pierdut dupa nastere din cauza unor antibiotice puternice)chiar si la posesia unor aparate auditive,una dintre ele luind cu brio licenta la profilul meu de la Universitatea de Vest,alta la Drept si Administratie...
Iata si un articol din Adevarul aparut putin dupa interviul meu din luna mai 2011.. Se poate observa si lipsa de reactie a cititorilor vis-a-vis de deficientele de auz in general prin putinele accesari...
http://www.adevarul.ro/locale/piatra_ne ... 49229.html
Din pacate nici copiii de la scolile speciale nu pun foarte mare accent pe labiolectura ci mai mult pe limbajul semnelor,la Pufan unde faceam voluntariat sint extrem de putini copii care ,,profita''de acest avantaj...si FARA sa poarte aparate auditive !!
Si fostul meu coleg Robi de la echipa de aur a mentorului meu avind cofoza(implicit neputind purta aparat auditiv) se foloseste din plin de labiolectura...
Nu vreau sa impun nimanui sa-si incurajeze copiii sa asimileze labiolectura,sint unii asa cum am mai vorbit cu citiva membri care au asimilat din mers paralel cu demutizarea,chiar daca erau implantati...Insa pentru orice eventualitate asa cum am mai spus ,ar fi ideal in perioada de reparatie a procesorului sa existe acest atu...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.

[Miclea Vasile]

Este necesara labiolectura cu siguranta,este un mare atu pt cel care stapaneste aceasta tehnica cu o singura remarca,aceasta tehnica poate sa incetineasca recuperarea integrala si corecta a celui implantat(se bazeaza foarte mult pe vaz si auzul pt el poate ajunge pe planul secund).
In cazul baietelului nostru este evident ca se bazeaza pe labiolectura, este mai comod citirea cuvintelor pe buze decat sa se concentreze strict pe ceea ce aude(cuvant,intonatie si volum).

[Ignea Marius]

Da asa este domnule Miclea,este o situatie oarecum dificila,in cazul dumneavoastra poate ar fi bine sa il incurajati pe baietelul dumneavoastra sa asculte cu placere povesti audio,sau in timpul unor discutii sa acoperiti mina spunind cuvinte usoare,mai ales pentru antrenarea memoriei auditive...Stiu ca e greu,de vreme ce micutul se bazeaza mult pe labiolectura cind vorbiti cu el...In cazul lui pe linga antrenarea memoriei audtive este importanta si insusirea unui vocabular de cuvinte.O alta problema este si faptul ca implantarea timpurie trebuie sa aiba si rolul de a antrena auzul oricarui copil,si in cazul ,,distragerii''labiale intervine problema pe care mi-ai expus-o,aici tind sa-ti dau dreptate...
La mine chiar si la primirea primului aparat auditiv in jurul virstei de 10 ani,nu voiam sa renunt la privirea fetei intercultorului,pe vremea mea erau discuri de pickup si fie parintii mei, fie mentorii mei ma incurajau sa pornesc pickupul si sa pun un disc cu povesti...Am fost oarecum incurajat dar din pacate dupa vreo 2-3 ani nu mi-am mai antrenat ,,memoria auditiva''...
Din pacate in prezent atit stiristii sau comentatorii sportivi nu mai vorbesc atit de clar ca pe vremea cind ascultam un Pittis(la teleenciclopedii)sau Secosan,Domozina,Topescu la transmisii radiofonice de meciuri,acele voci atit de puternice si clare cred ca apar o data la 50 de ani...
Cred totusi ca odata cu trecerea timpului veti reusi si prin colaborarea cu logopedul sa ,,egalizati'' antrenamentul auditiv versus labiolectura...
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.

[daniela]

Azi noapte ne-am intors de la mare, unde, timp de o saptamana, fetita mea a stat mai mult fara aparat (a fost destul de greu sa o mai scot din apa ). Din pacate am constatat cat de dificil e de folosit in viata reala labiolectura. Daca atunci cand vorbim noi cu ea intelege tot doar cu labiolectura, atunci cand vorbesc alti oameni acest lucru nu se intampla. Chiar daca copiii cu care am fost (si cei pe care i-am cunoscut acolo) au fost instruiti sa-i vorbeasca rar si doar cand se uita la ei, bineinteles ca nu au tinut minte acest lucru si strigau dupa ea cand era cu spatele. Chiar si adultilor le-a luat cateva zile sa se obisnuiasca sa-i vorbeasca in fata. Sa nu mai spun si faptul ca unii oameni nu prea misca buzele suficient ca ea sa inteleaga. Deci, desi noi ne intelegem bine cu ea doar cu labiolectura, speram sa nu se strice aparatul, integrarea in societate fiind foarte grea fara el.

[Ignea Marius]

Am descoperit un excelent clip video via Youtube realizat de specialisti de la Cluj...
http://www.youtube.com/watch?v=hd-Rg63UR4A
Se observa in acest clip ca sint 3 absolventi al liceului pentru deficienti de auz,cu un bun vocabular oral studenti la citeva facultati din cadrul Universitatii,,Babes-Bolyai''din Cluj...
Trebuie totusi sa recunoastem faptul ca o labiolectura nu poate exista fara un bogat vocabular oral precum si a unui limbaj oral corespunzator...
Este o situatie cu adevarat trista acolo unde mai fac voluntariat la CSEI,,Constantin Pufna''din Timisoara unde constat ca din cei peste 40 de elevi din internat,labiolectura nu se foloseste decit de vreo 3-4 elevi...Dependenta lor de limbajul mimico-gestual le plafoneaza oarecum o abilitate de comunicare orala.Nu sint in masura sa aduc critici,poate si acestor copii le place lumea in care traiesc,insa pe viitor cind vor fi in ,,jungla societatii normale''va fi foarte dificila o integrare sociala,implicit pe piata muncii,unde din pacate nu ar avea alta alternativa decit sa comunice oral,ceea ce le va fi foarte greu...
O duminica frumoasa tuturor!!
Cu prietenie,
Marius Ignea,
Timisoara.