Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
Buga Cezara
Discriminarea în sistemul sanitar reprezintă o problemă complexă și sensibilă, iar persoanele cu deficiențe de auz se confruntă adesea cu tratament nedrept și marginalizare. Într-o societate în care diversitatea ar trebui să fie recunoscută și respectată, este esențial să explorăm situațiile de discriminare pentru a sensibiliza și a promova schimbări semnificative în modul în care sunt tratate aceste persoane în cadrul sistemului medical.
În cadrul sistemului sanitar, o persoană cu deficiențe de auz poate fi supusă discriminării în diverse moduri. De exemplu, un pacient cu deficiențe de auz care se prezintă la un spital pentru consultație medicală. Încă de la intrare, întâmpină dificultăți în a comunica cu personalul de primire, deoarece nu există facilități adecvate de interpretare sau semnalistică adaptată. Această lipsă de pregătire pentru a satisface nevoile specifice ale persoanelor cu deficiențe de auz reprezintă un prim act discriminatoriu.
Odată ajuns în fața medicului, pacientul se confruntă cu o altă provocare majoră. Personalul medical, adesea neinstruit în comunicarea cu persoanele cu deficiențe de auz, poate subestima sau ignora necesitatea unor metode alternative de comunicare, precum limbajul semnelor sau utilizarea unor aparate auditive. Această atitudine poate influența negativ calitatea consultației și a îngrijirii medicale primite.
Impactul discriminării în sistemul sanitar:Discriminarea la care sunt supuse persoanele cu deficiențe de auz în cadrul sistemului sanitar are consecințe grave asupra sănătății fizice și mentale a acestora. Prin ignorarea nevoilor lor specifice, se creează un climat de excluziune și inferiorizare, afectând încrederea acestor persoane în sistemul medical. Aceasta poate conduce la evitarea serviciilor medicale esențiale și, implicit, la un diagnostic sau tratament întârziat.
Soluții și recomandări: Îmbunătățirea experienței persoanelor cu deficiențe de auz în cadrul sistemului sanitar necesită acțiuni concrete. Implementarea programelor de formare pentru personalul medical privind comunicarea eficientă cu persoanele cu deficiențe de auz, precum și facilitarea accesului la interpreti sau tehnologii adaptate, sunt pași esențiali în direcția eliminării discriminării.
Adoptarea unor politici care promovează diversitatea și includerea în cadrul instituțiilor de sănătate este, de asemenea, crucială. Aceste politici ar trebui să garanteze că toți pacienții, indiferent de deficiențele lor, beneficiază de aceleași drepturi și oportunități în ceea ce privește accesul la serviciile medicale.
In concluzie, discriminarea persoanelor cu deficiențe de auz în cadrul sistemului sanitar reprezintă o realitate dureroasă, dar conștientizarea și acțiunea pot aduce schimbări pozitive. Este imperativ ca toate instituțiile medicale să se angajeze în eforturi susținute pentru a elimina practicile discriminatorii și a crea un mediu care să ofere servicii medicale de calitate, accesibile și nediscriminatorii pentru toți pacienții. Aceasta nu este doar o problemă de etică medicală, ci și o responsabilitate socială care trebuie asumată pentru a asigura drepturile și demnitatea tuturor celor care caută îngrijire medicală.
